"Cine dracu e nebuna asta?"intreaba Alex,aproape tresarind la cat ma uitasem la acea fata,incercand sa-mi dau seama cine este,intorcandu-ma incruntat catre idiot.

"Taci dracului."spun soptit,intorcandu-ma catre fereastra,dar lumina lumanarii era stinsa,iar cabana goala. Disparuse. "La dracu! Tu nu poti sa taci?" tip catre brunet,aproape lovindu-l din cauza nervilor.

"Cine crezi ca e?"intreaba Kevin,ridicandu-se de jos si privind catre cabana acum pustie.

"Nu stiu. Dar imi pare asa cunoscuta...la fel si vocea."spun gandindu-ma.

"Eu n-am auzit decat cateva susoteli. Vedeam doar o umbra de fata care se tot misca si atat." ne instinteaza Alex,dandu-mi ochii peste cap.

Era si normal,abia de am auzit eu si Kevin si sa fi auzit el era prea ciudat.

"E clar ca e cineva cunoscut dupa cuvintele ei." spune Kevin,aprobandu-l.

"Hai sa mergem. Nu amintiti nimic fetelor de aceasta vizita la cabana,da?"intreb ,uitandu-ma in special la Alex,care isi da ochii peste cap.

"Nu spun,Doamnee...asa gura sparta ma credeti?" intreaba,luand-o inainte,nervos vrand sa arunc cu un lemn dupa el.

Din cauza gurii lui nu am aflat cine e in cabana asta.

***Eve povesteste***

"Porumbeii chiar nu au de gand sa iasa din camera?"intreaba Mia,asezandu-se pe scaun dupa ce oprise cuptorul,privind-o de jos in timp ce luam farfuriile pentru a le pune pe masa.

"Eu nu i-am auzit deloc."spune micuta,asezand furculitele pe masa,privind-o cu o spranceana ridicata.

"Nici eu nu i-am auzit."soptesc confuza,punand si ultima farfurie.

"Ai spus ceva,Eve?"intreaba Mia,luandu-si ochii de pe fereastra,privindu-ma intrebatoare.

"Am spus ca ma duc sa vad ce fac." spun,intorcandu-ma si iesind din bucataria mica,ciulindu-mi urechile,dar nu auzeam nimic.

Ma pregatesc sa bat la usa celor doi,dar linistea este intrerupta de usa din fata,privind-o pe Ana cum intra cu privirea in jos,obrajii avandu-i rosii.

"Tu unde ai fost?"intreb arcuindu-mi o spranceana la ea,aceasta privindu-ma direct in ochi.

"Te intereseaza?"imi raspunde cu o intrebare ,dandu-mi ochii peste cap nervoasa.

"Avand in vedere ca am intrebat...da!"ii raspund rastit,vazand-o cum isi da geaca jos linistita,agatand-o langa celelalte,evitandu-ma pentru cateva minute,amplificandu-mi starea de nervozitate.

"M-am plimbat. Am depasit limita orei de intoarcere,mami ?"ma ironizeaza,pufnind in scarba,privind-o urcand la etaj fara sa-mi mai acorde atentie.

Am privit-o pana ce a disparut din raza mea vizuala,incercand sa-mi dau seama cine e de fapt fata asta. Stie cine sunt,atunci de ce nu ma ataca? 

"Evelyne...oh Doamne,scuze nu te-am vazut." simt cum cineva se izbeste de mine in viteza,aproape cazand,dar ma restabilesc pe picioare,uitandu-ma cu ochii mari la Becka care iesise in viteza din camera.

"Nu-i nimic." spun inca privind-o ,aceasta avand obrajii rosii,lasandu-si privirea in jos. "Unde te grabesti asa?"intreb,vazand-o cum isi deschide gura pentru a-mi raspunde,dar o voce de barbat o intrerupe.

"Haide iubito.Stiu ca ma vrei la fel de mult cum te vreau eu pe tine.Nu te mai minti." vocea lui Mark o face pe blonda sa-si dea ochii peste cap,intorcandu-se catre el si aruncandu-i o privire urata.

"Ti-am mai spus. Nici daca ai fi singurul barbat din rasa umana ramas nu te-as vrea. Mai bine ma combin cu o piatra." ii spune blonda,imediat Mark isi pune mana la piept,facand o fata de om ranit. 

*Lupta cu mine* #PAUZA#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum