2 Players

Capitolul 20: Durere peste tot

-Ooo, exact asta s-a întâmplat! Îl urăsc și nu mai vreau să-l văd vreodată!

Mi-am închis valiza cu zgomot asurzitor și am ieșit din cameră ca o divă, cu toate că nu mă simțeam ca una. Mă simțeam slabă și tristă. Mi-am tras după mine valiza, trântind-o de fiecare scară. Sarah a venit în hol pentru a afla sursa zgomotului îngrozitor. Când m-a văzut a venit și m-a întrebat de ce vreau să plec.

-Din cauză că ai un fiu dobitoc! am spus plină de venin.

Cu asta am ieșit din casa enormă sunând la un taxi. Sarah vroia să vină după mine, însă am văzut-o pe Carla prinzând-o de mână și adresându-i câteva vorbe care au făcut să își acopere dezamăgită fața în palme.

Eram în fața porții și așteptam taxiul să vină, când l-am văzut pe Chris venind spre mine. M-am ascuns după un copac și speram să nu mă vadă. Însă, valiza mea roșie atrăgea prea mult atenția.

-Amanda! Știu că ești aici! a spus el răstit.

M-am decis să rămân aici până vine taxiul, care, spre fericirea mea, a venit imediat. Salvată de clopoțel! Bine, mai degrabă Salvată de taxi! Am ieșit cu o atitudine de divă de după copaci și am înaintat cu pași înceți și siguri spre taxi. Am vrut să o deschid, însă mână lui Chris m-a tras spre el și m-a îmbrățișat. L-am strâns tare în brațe, deși eram supărată pe el. NU! NU!REFUZĂ-L! NU ÎL IERTA! NU MERITĂ! striga subconștientul la mine. I-am dat dreptate și m-am desprins din îmbrățișare, ridicându-mă pe vârfuri și dăruindu-i un scurt pupic pe obraz.

-Pa, Chris! am spus eu cu lacrimi în ochi.

M-am uract în taxi și l-am văzut lipindu-și fruntea de geamul din dreapta mea.

-Amanda, nu pleca! a spus el cu o voce tristă.

L-am ignorat și i-am spus șoferului să plece.

- Sunteți sigură de asta, domnișoară? m-a întrebat bătrânelul de la volan.

-Nu știu, am spus eu șoptit.

Chris bătea în geam, uitându-se rugător la mine. Văzându-l așa o parte din mine vroia să îl ierte.

-Da, sunt sigură! La aeroport, vă rog. Am spus eu știind că dacă mai stau mult o să îl iert.

I-am făcut cu mâna lui Chris și absolut orice parte puternică din mine s-a evaporat. Lacrimile au început să curgă, tulburându-mi privirea. Sunt șocată! Am crezut că totul era bine, însă Chris încă o iubește pe Jessica. Am crezut că mă iubea pe mine. M-am dăruit cu totul în această relație ca să obțin ce? O inimă frântă și distrusă. O viață tristă și plină de alcool. Mă voi îmbată la noapte. Altfel nu cred că voi face față durerii. Mi-am pus capul pe geamul portierei și am lăsat răcoarea acestuia să mă liniștească. Priveam în gol, nevăzând nimic și parcă totul. În fața ochilor mi se derulau imagini cu Jessica și Chris. Lacrimile pur și simplu nu se mai opreau. Cum a putut? Cum a putut să îi spună că o iubește după ce l-a rănit în halul ăsta? Nu mai înțeleg nimic! Viața-i de rahat!

-Domnișoară, am ajuns la aeroport! m-a trezit șoferul din visele mele.

Tristă și cu ochii plini de lacrimi i-am întins o hârtie de 50 de dolari, cu toate că drumul nu a fost mai scump de 30 de dolari. Bătrânelul a vrut să protesteze, însă eu nu l-am lăsat să nu accepte! A fost drăguț cu mine. Îmi iau valiza și mă duc la sediul firmei American Airlines ca să îmi rezerv un bilet pentru următorul zbor cu destinația Los Angeles. Când ajung la ghișeu văd un semn enorm pe care scria GREVĂ! Pfff, perfect! Greva a început azi și se termină peste cinci zile. E măcar legal să faci așa ceva? Mă duc la celălalte ghișee ca să constat același lucru. Îmi pescuiesc Iphone-ul din geantă și lacrimile încep din noul să curgă văzând poza cu noi doi pe fundal. Îl apelez pe tata și încerc să mă calmez ca să nu creadă ce e mai rău. Știu că dacă își va da seama ce a făcut Chris, va lua primul avion/autobuz/mașină care îi va ieși în cale și va veni aici să îl ia pe Chris la bătaie. Răspunde imediat și cu o voce slabă îi spun: