Am observat ca scriind e ca si cum te-ai spovedi. Stari sufletesti, cati mai stiu ce inseamna, sentimente, explodeaza intr-o lume imaginara, cateodata sau poate de multe ori ideala sau ...dimpotriva letala, o lume ce te face sa nu accepti o realitate oribila sau daca o accepti sa o infrumusetezi ca si cum i-ai atribui circumstante atenuante, circumstante care in fond reprezinta o justificare a ta vis a vis de incapacitatea de a te adapta unei lumi in care stii ca nu te regasesti sau incapacitatea ta de a influenta aceasta lume.
Si pentru ca nu poti sa faci ca ei, ei care reprezinta lumea, sa te comporti ca ei, scrii.
Da! Scrisul (bun sau rau) e o forma de rezistenta impotriva non valorii, impotriva inregimentarii in reguli impuse de mercantili abrutrizati peste masura de valorile materiale, care de fapt sunt analfabeti moral, handicapati sufleteste, ei adica lumea, reprezentand robotii de azi, pericolul cel mai mare pentru rasa umana.
Si desi nu-ti pui problema cati inteleg ceea ce scrii realizezi de fapt ca este modul tau de a te proteja in fata acestei agresiuni fata de care nu ai capacitatea de a te apara cu aceleasi arme ca ale lor. Scrisul devine un univers in care te refugiezi ca sa poti rezista fizic intr-o lume profund telurica sau mai bine zis subterana
Scrisul este o lume a nebuniei in care poti sa faci tot ce vrei, in care nu exista reguli ci doar afectivitate si emotii, este o lume in care totul se indeplineste ,daca vrei, o lume in care opiniile sunt luate in considerare chiar apreciate, este lumea ta care iti justifica existenta. Si te imbeti cu aceasta idee. Devii un narcoscriitor.
Pe masura ce scrii constati ca folosesti un vocabular de 10 ori mai mare decat al robotilor idiotizati de o societate in putrefactie. Acest lucru reprezinta un handicap pentru tine fiindca daca inainte foloseai cuvantul ca un bici sfichiuind tot felul de racile ale rasei, acum prin analfabetizare arma aceasta nu mai are valoare.
