Gălăgie când taci

Capitol 1

Ies din bloc şi observ acelaşi şir de maşini care aşteaptă la semafor si oamenii plictisiți de la volan. Cerul este de un orange superb, păcat ca nu mi-am luat aparatul vechi, dat totusi funcțional si plin de amintiri primit de la mama de ziua mea când implineam vârsta de 13 ani. Pe atunci incă era sănătoasă şi cancerul nu se extindea prin tot corpul ei fără vreo ruşine.
Mă îndrept spre farmacia cea mai apropiată pentru a-i cumpăra mamei medicamentul care o ține în viață de aproape doi ani chiar daca este în faza terminală de tot atât timp. Tata ne-a pārāsit si a plecat in cer in urmă cu trei ani, iar eu,Lydia, fratele meu mai mare, Jake si mama a trebuit să ne trăim vièțile fără el.
Trag de uşa farmaciei şi mă pun la coadă. Deodată se aude un clichet şi pe uşă intră un băiat şaten cu ochi căprui de aproximativ aceeaşi vârstă cu mine. Imi zâmbeşte şi se aşează in spatele meu la coadă.
- Bună! Esti frumoasa.
- Multumesc!
Îi zic farmacistei ce cutie de medicamente imi trebuie. I-au cutia,plătesc si ies din farmacie, dar nu înainte de a ma uita inca o dată la tipul ăla şaten.