"Cat avem de urcat mai exact?" vocea Anei ma face sa ma incrunt imediat,uitandu-ma la ea,vazand-o iesind din masina mare cu care venisem toti in aceasta mini excursie de Craciun.

Nu uita Evelyne,tu ai vrut sa fie si ea aici! Ca sa te poti apropia de ea si sa vezi ce vrea mai exact de la tine! Si pana la urma e Craciunul. Ar trebui sa iertam si sa fim buni cu toti.

-Stim amandoua ca acum te-ai mintit singura- imi vorbeste Kali,incruntandu-ma usor,neraspunzandu-i si incercand sa nu-i iau in seama vorbele.

"Deja te dor picioarele,divo?" intrebarea Bekai ma face sa chicotesc,roscata uitandu-se incruntata la mine fara sa mai scoata un cuvant,luandu-si bagajul si facand cativa pasi mai in fata.

"Nu avem foarte mult. Problema e drumul. Nu pot baga masina printre copaci,e prea mare." explica Bleck,uitandu-se fugitiv la fiecare,aprobandu-l. "Astea sunt bagazele noastre,iubito?" mi se adreseaza mai apoi pe o voce mai moale,aratandu-mi cu o inclinare a capului spre trei bagaje de marimi diferite de jos.

"Da." raspund simplu,luand si eu geanta cea mai mica care mai ramasese,Bleck luandu-le pe celelalte.

"Vrei sa te ajut si eu cu geanta,iubito?" intrebarea ironica a lui Mark adresata Bekai,nu o face pe blonda decat sa se incrunte la acesta de parca l-ar vrea mort in secunda urmatoare.

"Ajuta-ma pe mine,dragule. Ma doare rau mana." pe o voce falsa de fata,Alex se vaita,tinandu-si geanta la picioare,prefacandu-se ca nu poate sa o ridice.

"Doamne! Cine dracu v-a invitat si pe voi doi? O sa mor intr-o saptamana cu voi sub acelasi acoperis!"rosteste Beka indignata,luandu-si bagajul si ajungand langa mine,care mai aveam putin si explodam de ras.

Bleck a fost cel care a invitat-o pe Ana,dar au auzit si cei doi si nu am mai scapat de ei. Nu ma deranjaza,dar stiu ca blonda inca nu a trecut peste sentimentele fata de Mark. As fi vrut sa ni se alature si Tyler,dar spre fericirea lui Bleck,acesta nu a putut veni,vrand sa-si viziteze rudele. Nici eu nu-i am la inima pe cei doi barbati din fata mea care radeau si isi dadeau coate,enervand-o pe blonda de langa mine,dar pana la urma,din experienta,nimeni nu trebuie lasat singur in astfel de sarbatori.

"Haide-ti. In mai putin de jumatate de ora ar trebui sa ajungem." spune Kevin ,dandu-si ochii peste cap,luand-o pe Mia de mijloc.

"Bleck! La cabana o sa ma lasi sa dorm cu tine,te roog!" apare Natalie de nicaieri,prinzandu-l pe Bleck de maneca gecii,ca brunetul sa-i acorde atentie.

Era asa de mica,cu o voce subtire si melodioasa,cu doi ochi verzi incadrati in gene lungi si negre,parul fiindu-i lasat liber ,acoperindu-i o parte din spatele micut. Bleck o privea de sus,in timp ce mergeam pe carare,aceasta topaind la fiecare pas. Avea energie si aceasta stare de bucurie inca decand am mers sa o luam din sat. Nu am fost prea bine-venita,dar de aceasta data,nimeni nu mi-a mai vorbit. Parintii lui Bleck au fost foarte greu de induplecat cu privire la insotirea micutei,dar dupa o repriza de plans a Nataliei ,au fost deacord. Dar,normal ca nu am scapat asa usor...daca fata patea ceva,aveam de suferit,iar in acea secunda,ochii tuturor erau pe mine. Intelesesem mesajul.

"Nu stiu,Naty." spune Bleck usor nesigur,uitandu-se mai apoi la mine,deja intelegand la ce se refera,incruntandu-ma usor la el.

"Te roog! Nu ai mai dormit cu mine de atata timp. Te-am suparat cu ceva?" intreaba Natalie,cateva lacrimi ivindu-se in ochisorii ei mari,vazandu-l pe Bleck inghitind in sec.

"Nu,nu m-ai suparat surioara,doar ca..."

"E din vina ei,asa-i?" intreaba fata repede ,aratand cu degetul catre mine,inghitind in sec,luata prin surprindere.

Ceilalti ne ascultau conversatia fara sa se implice,Kevin si Mia fiind in dreapta noastra,Beka si Mark in spatele nostru ciondanindu-se mai mereu,iar Alex cu Ana in fata,dar stiam ca ne aud.

*Lupta cu mine* #PAUZA#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum