amprente timide,
apatice și rare
îmi strâng pielea și mă dor,
de dor...
le-ating și par departe
mi-aș dori să le suflu
ca pe păpădii,
să nu-mi mai fie aer,
să ajungă în părți înstrăinate
dar...
îți mai e doar parfumul,
vag,
care-mi acoperă întrebarea
sedată de incertitudinea unui viitor
"de ce noi?"
