Poveste mea a început, atunci când mi-am dat seama ce este viața cu adevărat. Și până la urmă, ce este aia viata, că până la urmă nu luăm nimic cu noi totul rămâne aici pe pamant. Noi dansam in acest dans între triumf și tragedie doar pentru a satisface nevoile irelevante a acestei carcase de carne, care nu ne reprezinta, înainte de a fii fiul cuiva, tatăl cuiva, bunicul cuiva, suntem oamenii și oameni sunt irelevanți pe pamant. Noi suntem doar niste jucători pe acest teren doar putem pregăti terenul pentru alți jucători. Că până la urmă nimeni nu știe ce este după moarte.......... poate dupa moarte este adevărata viață!!!
