O mica romanta

O noua viata

Trista ... Trista, dar frumoasa ! Ce ? A! Hehe, trebuie sa ma prezint . Numele meu este Asmodeus, sau Eric, depinde . Jurnalul meu contine multe intamplari : unele care acum mi se par stupide , altele fiind chiar profund emotional marcante, unele chiar infantile,  insa ... Ea ... Ea e . Nu credeam sa imi mai tresara inima in felul asta cand ma gandesc la ea  ! A trecut totusi atata timp... Ei bine ... Iata povestea mea ... Fericita cu final trist... Ah... Ce dor ...

22 aprilie , 1867

"E prima mea zi de facultate. Universitatea Bucuresti nu suna si nu pare chiar asa de rea , desi strainii par sa ma cam inspaimante . Fiecare isi face simtita prezenta prin elemente culturale sau chiar vestimentare pe care nu le-am mai intalnit pana acum ... oricum , cartile mi-au preocupat foarte mult copilaria ... pacat ca nu am avut cum sa ma afund mai mult in studiul oamenilor  reali ci am studiat doar personaje fictive,care banuiesc ca la randul lor prezinta moravuri sau tipologii umane ,dar chiar pare interesant occidentul !

Decanul ... of ... ce chin ... Un om dur . Undeva la 53-56 de ani , sur , cu o privire blajina dar o vorba ce se resimte aspra... ce pare ca spinteca entuziasmul din inimile noastre  fara sa ni se adreseze direct fiecaruia. Eh , o sa ii fac fata ! Mereu o fac ... nu ? Orice ar fi , stiu ca eu din viitor , o sa isi aminteasca de el cu drag . Pare un om ce stie sa isi capteze publicul si ce poate sa ma invete multe, sper sa nu il supar . Chiar nu imi doresc probleme . Psihologia e deja un profil problematic..

Dupa o festivitate ce a durat undeva la 2, chiar 3 ore , ajung inapoi la Matusa mea din partea mamei- Lumi- ce avea sa ma gazduieasca pe mine si inca un student . Spre surprinderea mea  stundentul nu era un student... ci era o studenta la ...Drept . O fata simpla , dar cu chic , Frantuza , sarmanta cu un "je ne sais quois" ce mi-a pus capac. Inalta si vertiginoasa cu un accent foarte ...comic , imi zice mai pe romaneste, mai pe frantuzeste, azi inainte de cina : "Buna . Je sunt Alyssré Faye. Sunt tres enchante sa fiu en gazda la ton tante. Sper sé ne intelegem bine." si imi zambeste vag, nu lasa interpretarea unei apropieri dar o sa fie bine ... Mereu o sa fie bine... Ehee... 

Iau cina si ma duc linistit la mine in camera , unde incep sa imi relaxez mintea de inspiratia ce ma tot lovea de ceva timp si incep sa scriu un mic vers ce evolueaza intr-o mica poezie:

"De ce noaptea printre morminte,

Prin gauri de lumina infinite

Ai aparut tu sa imi faci zilele fericite?

De ce?  dintr-o greseala

am ajuns sa-ti fac viata amara,

Cand stiu ca totul e o povara?

De ce eu si nu altul ?

De ce nu vantul si nu lacul ?

De ce incerc sa fiu pe placul ....tau

si sa ma opresc din a fii eu,

Sa nu mai fiu acelasi leu

Sa n-am cheia sufletului tau ?

De ce scriu asta asa tarziu...?

Am ramas pustiu...

As vrea sa pot intelege

cum de pot fi atat de rece?

Si cu ultima suflare, trista, ca sa te innece

trag de mine ca de-un mort...

Macar atat...atat sa pot..."

(Noaptea - Yuly Dima)

Un mic sentiment de raceala mi se incropeste in suflet si usor ochii imi mor pe perna . Maine o sa fie o noua zi."