A Walk to Remember

Partea 1 fără titlu

Stateam rezemata pe pervazul geamului si plangeam in hohote.Numai cerul noptii ma putea ma putea calma. Plangeam cand imi aminteam cat de cruda a fost viata cu mine. Sau cat cat de crud a fost tata..

Era luna plina.Avea o culoare argintie , magestica, parca domnea peste noi, oamenii micuti ce o admirau in fiecare seara. Stelele straluceau maestuos. Mereu mi-am imaginat ca stelele erau copiii lunii si ca erau trimise pe cer ca sa se joace si sa ne vegheze. Cate un norisor pufos zburda din cand in cand printre stele. Vantul cald adie usor, ceea ce face ca florile din micuta gradina a blocului sa se incline usor spre pamant. Totul parca era rupt dintr-un basm.Inprejurimea ma calma. Ma facea sa realizez ca nu tot ce e pe lumea asta e crud si brutal. Insa peisajul asta nu era intr-atat de relaxant incat sa imi domoleasca furia. Tatal meu este o bruta, iar eu nu mai pot suporta sa stau in casa asta nici o secunda. Imi iau geanta si indes in ea haine la intamplare si incer sa ies in liniste din casa in care am avut cele mai multe cosmaruri. Urc in primul taxi pe care il vad in bata blocului si ii spun adresa la care trebuie sa ajung. Lacrimile imi curgeau pe fata, dar nu le-am dat importanta. Acum inima mea era implinita, ma duceam acasa, adevarata mea casa. In fata porti mami ma astepta, o urma de bucurie ii strabate chipul iar ochii i se umplu de lacrimi cand ma vede.Ii sar in brate si dau frau lacrimilor, simt inca o pereche de maini cum ne incojoara si privesc in sus. Tatal meu vitreg, Alex, imi zambeste bland. Alex e un barbat bine facut si impunator, insa in spatele aspectului lui dur este o persoana minunata care ma iubeste. Dupa ce plateste taxiul ii urmez in liniste in casa, fratele meu nu a iesit afara deci banuiec ca doarme. Intram in casa si ma trantesc pe canapea, iubesc casa asta, ii iubesc pe ei.

-Scumpo sa te duci sa iti duci alea sus si sa cobori sa mananci ceva.

Vocea mamei imi bucura auzul, ii zambesc si urc scarile spre vechea mea camera. Deschid usa si privesc camera in ansamblu, nu sa schimbat nimic de cand am plecat. Imi las gheanta pe jos si ma trantesc in patul moale, abea astept sa imi vad fratele. Dupa inca cateva minute de relaxare hotarasc sa cobor jos. Jos se aude vocea mamei foarte suparata.

-Las-o in pace, Vlad. Nu o deranja.

-Dar vreau sa imi vad minionul.

Vocea fratelui meu bosunflata ma face sa rad atragand atentia asupra mea. La vederea mea VLad vine spre mine si ma strange tare in brate invartindu-ma, facandu-ma sa rad. Ma lasa usor jos si imi saruta frunte.
-Nu te mai las sa pleci niciodata. Ai intes pitico?
D-au din cap ca am inteles si zambesc imbratisandul Inca o data. Ne asezam la masa si ii privesc. Mama pune un tort in forma de inima pe masa si ne lasa sa ne servim, anuntand -ne ca ea si Alex vor fi plecati in seara asta apoi se retrage sus.
Mancam din tort si imi priveam fratele. Doamne e asa frumos, parul sa deschis la culoare ajungand spre un blond inchis insa ochii lui au ramas la fel, un negru patrunzator.
-Ce ai mai facut? Stiu ca nu am mai vorbit in ultimi cativa ani, cat am fost plecat, dar vreau sa aflu mai multe despre tine.
Vocea lui Vlad sparse linistea din camera. Inchit in sec la auzul intrebari lui si zambesc trist.
-Pai mai nimic..
Vlad a inteles ca nu imi place da vorbesc despre perioada aia si a lasat-o balta. Dupa 15 minute mama si Alex pleaca iar noi ramanem singuri. Vlad urca in camera meu si se arunca pe pat langa mine.
-Sis, te superi daca chem cativa prieteni la noi.
-Nu. E ok sa stau in camera mea. Nu ma imt prea bine, plus vreau sa vb cu o prietena.

-Ok te las atunci.

Ma pupa pe fruinte si iese din camera lasandu-ma singura.Imi i-au laptopul si ii dau mesaj Beka. Dar nu stau mult de vorba cu ea, ne prea avand chef de nimic si de nimeni. Imi caut seriarul favorit si ma schimb in ceva mai comod, o perche de pantaloni scuri si o bustiera. Imi iau pe mine un hanorac negru si cobor jos dupa niste gustari. De jos se aud zgomote de ras care se opresc cand ma aud si isi intorc toti privirea spre mine. Toti raman tacuti pentru cateva clipe , nu imi place sa fiu centrul atentiei dar nu intraznesc sa ma misc. Trei fete si trei baieti stateau asezati pe canapea langa fratele meu. Pe cativa dintre ei ii recunosc din copilaria mea petrecuta aici. Mara, o fata blonda cu un chip anchelic mi-a fost cea mai buna prietena. Pe chipul ei cu trasaturi perfecte aparu un zambet de milioane, intr-o fractiune de secuna e langa mine si ma strange in brate. Aveam lacrimi in ochii si cu greu le stapaneam, nu doream sa mai vars o lacrima pentru trecut. Vlad se ridica de pe canapea si vine lanaga mine punanadu-si mana in jurul meu.

-Prieteni, ea e sora mea mai mica.

Multi dintre ei s-au schimbat la fata,un baiat pe care l-as recunoaste dintr-o mie vine si imi prinde mana intorcand-o cu palma in sus. La incheietura maini mele este o steluta mica, zambeste si ma strange in brate. Nimeni inafara de Vlad si Mara nu intelegeau ce se intampla.

-Ne explica si noua cineva de ce Rares zambeste ca un prost la mana ei?

O fata roscata si putin inganfata se uita urat spre mine apoi spre fratele meu. Din cate se vede fata ori e iubita lui Rares ori il place. Zambesc scurt la gandul ca fata crede ca eu si Rares avem vro treaba si ma asez langa Mara pe canapea.

-Dragi mei, ea este Vanessa, sora mai mica a lui Vlad si o veche prietena de a mea si a lui Rares din copilarie.

Prietena mea il lamurise cat de cat pe cei prezenti dar roscata chiar nu se lasa de loc si imi arunca priviri ucigatoare. Deja ma enerveaza si las toata rusinea deoparte.

-Sa uitat la mana meu pentru ca acolo am un tatuaj cu o stea pe care l-am facut impreuna cu el, Mara si fratele meu.

Atunci ridicam toti patru manecile si le aratam tatuajele in forma de stea. Unu din baieti se facu alb ca varul si ma privea de parca a vazut o fantoma. Nu intelegeam care e problema lui si nici nu roiam sa o aflu. Am mai stat cu ei putin si m-am retras in camera mea, am aflat ca pe roscata o cheama Alexa si chiar e iubita lui Rares, mai era o fata acolo bruneta si tacuta pe care o cheama Daniela. Iar pe cei doi baieti ii cheama Ionut, care parea de treaba dar totusi era putin surprins sa ma vada si Radu, fiin cel care se uita speriat si mirat la mine. Chiudat copil insa nu am vrut sa imi bat capul cu el. Era ceva ciudat la acel baiat care imi dadea fiori pe sira spinari. Ma intind in pat mai confortabil si adorm.

Simt un miros dulce acrisor si deschid ochii brusc privind camera. Insa nu vedeam de la ce vine mirosul, ma ridic in capul oaselor si privesc pe geam. Abea se lumina de zi , oftez si imi pun capul inapoi pe perna. Prima zi de toamna imi provoca atatea amintiri care mai bine ramaneau ascunse. Am incercat sa ma linistesc si ma dau jos din pat indreptandu-ma spre baie. Privesc reflectia mea in oglinde si las un zambet mic sa mi se strecoare pe fata. Ma schimbasem mult, ochii mei aveau o culare mai deschisa, caprui-ciocolati, parul meu imprastiat in toate partile de un castaniu deschis ma facea sa par diferita. Nu mai eram acea fetita speriata si gata sa ma arunc in bratele primului care vine. Am pierdut prea multe ca sa mai fac asta. Dupa ce am terminat in baie ma indrept spre dulap alegandu-mi de acolo o pereche de blugi negri si un maieu alb. Ma imbrac repede ,imi i-au adidasi in picioare, si aranjez parul putin. I-au de langa pat telefonul si hanoracul care imi e cu 2 marimi mai mare si cobor jos. La masa Vlad astepta ca mama sa termine micul dejun. O sarut pe obraz si ma asez la masa, e asa de frumoasa, parul ei negru era prins intr-un coc elegant, purta o pereche de pantaloni negri si o camasa . Pune farfurile pe masa si se aseaza langa noi.

-Alex nu mananca cu noi?

O intreb cand vad ca sunt doar trei farfuri pe masa. Ma priveste scurt neintelegand apoi zambeste si ma atinge pe mana bland.

-A avut treaba la firma de dimineata.

Am dat intelegator din cap si m-am apucat de mancat. Intelegeam ca Alex si mama conduceau o firma si nu ma deranja deloc ca erau mai mereu plecati, stiam ca imediat ce aveau timp erau acasa cu noi.