Ispita trecutului tău

Capitolul 6

- Îmi pare foarte rău. Întarziasem la serviciu și șeful meu avea nevoie urgent de mine, spun în timp ce Alin mestecă toată situația.

- As fi vrut să îți gătesc, să te conduc acasă. Așa este normal după ce ai rămas la mine. M-am simțit foarte prost când m-am trezit și am văzut camera așa cum am lăsat-o înainte de nuntă, adică goală, de parcă totul a fost un vis.

- A fost. Îmi pare foarte rău dacă ți-am dat speranțe aseară, însă am fost foarte băută și nu îmi amintesc chiar totul.

- Hmm, deci nu îți amintești nici momentul în care m-ai sărutat de dimineață pe obraz, înainte să pleci? spune acesta în timp ce scap receptorul în poală.

- Te-ai prefăcut că dormi? întreb șocată imediat ce iau receptorul.

- Nu, însă m-am trezit cu o urmă rece pe obraz și am știut că ai făcut-o.

- Alin, uite, am mult de lucru și nu vreau să te rețin nici pe tine.

- Nu mă reții. Mi-a fost frică că nu o să îți mai aud vocea niciodată, însă te-am găsit ușor, spune acesta în timp ce ochii mi se umple de lacrimi. De ce te împotrivești? De ce îți este așa de frică de mine? Crezi că nu te-am simțit aseară? Îți era frică că voi profita de tine, când eu...

- Alin, nu știu ce vrei de la mine, dar nu sunt în stare să îți ofer.

- Loredana, ascultă-mă! Orice crezi sau ai aflat despre mine nu este adevărat. Nu vreau nimic din ceea ce nu îmi poți să îmi oferi. Tot ce îmi doresc de la tine este o întâlnire. Simt că am luat-o cu stângul amândoi și vreau să ne cunoaștem mai bine.

Rămân tăcută minute în șir, neștiind ce să fac. Să accept? Să refuz? Să îi spun că am un program încărcat? Vocea caldă se aude de la celălalt fir și strâng ochii nelinistită.

- Cum vrei tu, spune ușor și oftează lung. Măcar sunt împăcat fiindcă mi-am făcut datoria de bărbat, aceea de a încerca. Nimic nu m-ar face mai fericit decât să-ți dovedesc că sunt ceea ce îți dorești cu ardoare, spune acesta cu o voce tandră și încep să respir greu.

- Nu știi nimic despre mine.

- Nici tu nu știi nimic despre mine, de aceea vreau să te scot la o întâlnire. Vreau să începem o călătorie lungă, spune acesta în timp ce îmi plesnesc zdravăn fruntea.

O parte din mine își dorește cu ardoare să îl cunoască pe Alin, însă cealaltă parte îmi spune să trântesc receptorul și să nu mă îndrăgostesc.

Nu știu cât de lungă va fi această călătorie, însă mai devreme sau mai târziu mă va abandona undeva pe la mijlocul drumului. Nu vreau să mă îndrăgostesc de acest bărbat, nu vreau să mă las pradă altui viciu greu de oprit.

- Stiu că îți este frică, și mie îmi este frică...

- Nu am mai avut o relație serioasă înainte, spun în timp ce Alin izbucnește în hohote și lacrimile mele încep să se prelingă incontrolabil.

- Draga mea, nimeni nu a zis nimic de ceva serios. Vreau să ieșim în calitate de prieteni, să ne cunoaștem, să vorbim, nimic amoros, spune acesta cu o voce atât de sexy încât inebunesc.

- Bine, Alin, ai câștigat. Ne vedem mâine după serviciu, spun în timp ce Alin acceptă și deja fiecare părticică a trupului meu devine entuziasmată.

- Ok. O să vin să te iau de la serviciu și mergem la un restaurant din apropriere să mâncăm. Nu îți face probleme, sunt un bărbat înțelegător și nu vreau să fi stânjenită, simt că nu ai mai fost în preajma unui bărbat, spune cu subînțeles și mă enervez instant.