"Nu ca ar fi treaba ta,dar nu,nu am facut nimic." spun rece,vazand undeva in ochii lui, o urma de multumire.
"De unde stiu eu ca spui adevarul,avand in vedere ca ai mintit si cine esti cu adevarat?" intreaba,lasandu-se pe canapea fara sa piarda contactul vizual cu mine.
"Bleck...nu ma enerva." spun ,respirand greu.
"Ca altfel ce,ma vei ataca?" ma ironizeaza,ridicandu-ma de pe scaun si ducandu-ma in coltul opus la o distanta mai mare de el.
Trebuie sa ma controlez...trebuie. Lucifer,de ce nu m-am hranit pana acum? O s-o iau razna.
"Bleck,nu vreau sa te ranesc." spun printre dinti,uitandu-ma la peretele de culoarea unui alb imaculat
"M-ai ranit mai mult ca mi-ai ascuns cine esti." il simt cum se ridica de pe canapea,venind catre mine.
"Nu. Stai acolo. Nu m-am hranit de cateva zile,te rog nu te apropia." spun intorcandu-ma catre el,acesta nescapandu-ma din priviri.
Stiu ca imi straluceau ochii si coltii deja ma mancau,dar ma tineam departe de el. Aratam monstruos ,dar in privirea lui nu sesizam nici o urma de teama.
"De ce nu mi-ai spus?" intreaba oprindu-se la cativa pasi de mine,un scaun fiind intre noi.
"Pentru ca daca se afla cine sunt cu adevarat, toate creaturileaveau sa ma caute sa ma omoare." spun,strangandu-mi pumnii pe langa corp.
"Puteai sa ai incredere in mine." ma priveste in ochi in timp ce imi spune asta,inghitind nodul din gat.
"Daca iti spuneam ce rezolvam? Te-ai fi departat de mine. M-ai fi vazut ca pe un monstru."
"Nu esti un monstru."
"La dracu,ti-am omorat fratele ,Bleck! Si nu am regretat niciodata asta! Nu mi-a placut ce am facut,dar nu am regretat." spun cu lacrimi in ochi,acesta privindu-ma parca cu mila.
"Dar acum regreti?" intreaba dupa un moment de tacere,lasandu-mi privirea in jos abatuta.
"Da..nu, nu stiu! Nu stiu ce se intampla cu mine." spun punandu-mi mainile in cap extenuata.
"Eu sunt sigur ca regreti ceea ce ai facut acum mult timp,dar nu-ti dai voie emotiilor sa te cuprinda."
"De ce esti asa sigur? Ai prea multe asteptari de la mine. Nu ma cunosti. Intreaba-ti familia despre mine. O sa auzi numai povesti care te vor ingrozi."
"Exact!Sunt doar povesti."
"Nu sunt doar povesti. Totul este real." spun,uitandu-ma adanc in ochii lui.
"Vrei sa spui ca si masacrul din 1838 este adevarat?" intreaba confuz,inghitind in sec,privindu-l cu lacrimi in ochi.
"Sunt un monstru. Si familia ta ma vrea moarta. Toti ma vor moarta. De aceea m-am ascuns atatia ani. Dar se pare ca atat mi-a fost. Toti au aflat ca sunt in viata. Deja au inceput sa ma caute." spun masandu-mi fruntea.
"Ce-ar fi sa-mi spui tot?!" spune ridicandu-si mana catre mine,eu uitandu-ma la ea.
"Nu,nu stiu.."
"Ai incredere,nu te voi lasa dupa." spune privindu-ma inca in ochi.
Imi sterg mica lacrima din coltul ochiului,apoi ezitand ii cuprind mana mare ,acesta imediat tragandu-ma catre el.
"E o poveste lunga." spun cand ne asezam pe canapea,unul langa altul,mana mea fiind inca prinsa intra lui.
"Avem suficient timp,nu crezi?" intreaba dandu-si ochii peste cap.
"Oare? Zilele mele imi sunt numarate." spun incruntandu-ma.
CITEȘTI
*Lupta cu mine* #PAUZA#
Vampire** Evelyne:"Nu te apropia. In mine sunt demoni, demoni negri ce-ti vor face rau!" Black: "Lasa-ma sa ma apropii, iubito. In mine e un Iad in care demonii tai pot trăi." ** Vol.1 :Regatul Întunericului *Blestemul* Vol.2 :Regatul Întunericului *Lupta...
CAPITOLUL 22
Începe de la început
