Ispita trecutului tău

Capitolul 3

     Alin are un rânjet mic pe faţă, iar atunci când îmi intinde hainele mă conduce spre baie care este aproape de camera lui.

     — Dacă vrei, fă un duș să te mai trezească. Prosoapele curate sunt acolo, spune în timp ce mă îndrept spre baie.

     — Păi şi dacă....

     Rămân fără glas atunci când văd că Alin îşi desfsce cravata şi o întinde pe fotoliu, apoi îşi duce mâinile delicate uşor spre nasturii cămăşii şi îi desface unul câte unul. Cămaşa rămâne desfăcută şi lasă la vedere pieptul înalt, musculos, cu 6 pătrăţele evidente. Ochii îmi rămân fixaţi pe abdomenul lui în timp ce ating uşor peretele care duce spre baie. Oh, cerule! Bărbatul ăsta mă lasă cu gura deschisă chiar şi semi-gol. Îşi trece mâna prin păr obosit, iar atunci când văd că se deschide la pantaloni trântesc uşa de la baie zgomotos în urma mea.

     — Eşti bine? ţipă acesta din inima sufrageriei şi mă lipesc de uşă, prelingându-mă până la podea.

     — Da, da!

     Strâng ochii chinuită de imaginea bărbatului din sufragerie. Aşa de frumos... mâinile, degetele, venele, unghile, pieptul acela, picioarele înalte, privirea dulceagă, zâmbetul acela, gropițele... Cerule! Dacă el ar fi un drog, aş vrea supradoză. Desfac uşor fermoarul de la spate, cu mari eforturi şi las rochia să pice uşor la podea.

     Intru în duș şi mă spăl puţin, mirosind încă a parfum, ţigări şi vin. Iau un prosop curat şi mă şterg peste tot, apoi îmbrac perechea de chiloţi de-a mea, un short alb, un tricou alb lung şi vizibil bărbătesc, iar în picioare pun o pereche de şosete şi încalţ papucii pufoşi. Caut în plicul de seară un moţ şi îmi prind părul într-un coc în mijlocul capului, lăsând firele ieşite după ureche. Îmi iau rochia, plicul, iar prosopul îl las în coşul de rufe murdare şi merg spre sufragerie.

     — Alin?

     — Sunt la bucătărie.

     Îmi duc lucrurile în camera lui, ştiind că a zis că o să dorm acolo, apoi vin ușor în bucătărie, unde Alin se holbează de-a dreptul.

     — Wow. Eşti aşa de frumoasă fără rochie, fără machiaj, fără nimic...

     — Râzi de mine? întreb ameninţător.

     — Deloc. Eşti...

     Inima mi se înmoaie instant.

     — Te-ai făcut comodă uşor şi asta mă surpinde plăcut, spune cu mult entuzism. Serios, eşti foarte frumoasă! Ar trebui să nu te mai machiezi.

     — Trebuie. Serviciul cere un anumit aspect, spun în timp ce Alin mă priveşte interesat.

    — Ce post ocupi?

     — Asistent Manager.

     — Şi eşti bombonica lui şeful? întreabă provocator, excitându-se la acest gând.

     — Eşti un mare măgar!

     — Sunt, însă ăsta este adevărul. Secretarele se implică emoţional sau sexual cu şefii lor, spune acesta în timp ce abia mă abţin să nu îl pocnesc.

     — În primul rând, sunt Asistent Manager...

     — Adică secretară.

     — Nu. Ascultă-mă, asistentul manager are activităţi mai complexe, mai interesante, dinamice, evoluate faţă de cele ale unei secretare simple.