Cronicile Unei SHIRAY ( Finalizată)

Capitolul 11

Weekend-ul trece mult prea repede, chiar și așa plin de peripeții cum a fost, tot aș fi vrut mai mult.

Întotdeauna am urât zilele de luni, însă, acum le urăsc și mai mult. Vreau doar sa stau acasă, să mă gândesc la tot ce s-a întâmplat în ultimul timp, nu să merg într-o școală de la care oricum nu învăț nimic pentru că nu mă pot concentra.

În ciuda lipsei de chef pe care o am, mă ridic din pat și pornesc spre baie, sperând ca apa să-mi mai curețe din lene.

Dușul ce îl fac, cred că este cel mai scurt de până acum și nici cu ținuta nu-mi bat capul prea mult, alegând o pereche de blugi mulați, un maieu negru și o cămașă roșie, în carouri, tipic pentru mine.

Nu cred că îmi iau mai mult nici să îmi trec pieptănul prin păr sau să îmi aplic puțin machiaj, asta exact înainte să îl simt pe Logan în spatele meu.

— Ești gata? Șoptește lasciv în urechea mea și simt cum tot corpul mi se cutremură în urma gestului său.

— Da. Mergem? Rostesc repede și mă îndepărtez pentru a-mi înșfăca geanta de pe pat.

Îl văd pe Logan zâmbind cu coada ochiului, însă se conformează și amândoi pornim spre mașina lui.

Drumul până la liceu îl parcurgem în liniște, fiecare cu alt gând în minte și, probabil alt plan în legătură cu haita, de aceea tresar speriată când îi simt mâna pe brațul meu.

— Am ajuns, șoptește blând și imediat după ce oprește motorul, iese din mașină și ocolește până ajunge în dreptul meu. Ești bine? adaugă privindu-mă îngrijorat.

— Aham, aprob ușor și cobor imediat pentru a evita să aprofundeze subiectul. Sunt sigură că știe că mint, însă, nu vreau să îl sperii spunându-i că am o presimțire rea.

Primul curs pe care îl am este istoria și, spre disperarea mea, Logan îl are și el.

Intrăm amândoi în clasă și mă așez în prima bancă liberă pe care o găsesc, fără a lua în considerare că Logan va vrea să se așeze lângă mine, însă, asta nu îl oprește să se rățoiască la băiatul de lângă a mine și să-i ia locul.

Zâmbesc timid și îmi dau ochii peste cap înainte de al ignora și a deschide cartea.

Din pură coincidență, ochii mei rămân ațintiți pe ușa sălii de clasă care se deschide brusc iar un brunet, înăltuț și cu o construcție bine definită își face apariția zâmbitor. Îmi ia câteva secunde până îl recunosc, iar când o fac tot aerul îmi rămâne blocat în plămâni.

Înainte să-mi întorc privirea spre Logan îl simt încordându-se lângă mine ceea ce înseamnă că a văzut și el ceea ce vad eu.

— Tyler. Șoptesc oripilată de ideea că Logan ar putea face vreo gafă în fața tuturor. Ce caută aici? Adaug pentru a-l distrage pe Logan, care, e încordat ca un arc și mârâie amenințător cu ochii pe cel ce tocmai a intrat în clasă.

— Ne provoacă. Mârâie el cu dinții încleștați. Știe că nu voi suporta să-i văd fața zilnic, așa că face exact ce nu-mi place pentru a mă provoca. Trebuie să ies de aici înainte să fac vreo prostie.

Înainte să analizez mai bine ce a spus, simt pala de vânt ce e provocată de viteza cu care Logan dispare din clasă. Mă ridic și eu să ies înainte ca profesorul să apară și încerc să trec pe lângă Tyler fără să-l privesc, însă acesta mă apucă de braț pentru a mă opri.

— Nu trebuie să faci asta. Nu trebuie să lupți pentru ei. Îmi șoptește mârâit și oricât de mult aș vrea să fac ceva, nu pot. Puterile mele sunt excluse la școală, nu vreau să risc decât dacă trebuie. Decât dacă viața mea depinde de ele, ceea ce nu sunt convinsă că e cazul acum. Poate sunt eu naivă, însă am impresia că Tyler e mult prea prietenos cu mine. Am impresia că încearcă să mă protejeze.