Cei 100 de condamnati

Capitolul 1

Toata viata mea am stat in inaltul cerului,mai sus de atmosfera pamantului.Am citit povesti scrise de strabunici nostri.Povesti in care ne spuneau cum Polis-ul le-a schimbat viata,cum ca radiatile erau atat de mari incat nu stiau daca o sa mai scape.Nici o poveste nu ne spune cum a fost viata pe pamant.Mereu am vrut sa stiu cum e sa simti soarele pe obraz sau sa fac baie in mare.Tot ce nu prea pot sa fac aici.

***
Mai e o luna pana ies de aici,o luna pana implinesc 18 ani.Ma gandesc la asta ,dar dintr-o data usa celulei mele se deschide si garzile intra inautru.Ma scot cu forta eu incercand sa ma zbat,dar nereusindu-mi.
-Mama!strig cand o vad.
-April,scumpo,o sa fie bine!Te vor trimite pe pamant,nimic nu o ti se intample.spune si asta e singurul lucru pe care il mai aud.

***

Ma trezesc langa Alex,statea si se uita cu ochii la tavan.
-Ce ai facut?il intreb cu furie.
-Cand am auzit ca te vor trimite,m-am lasat arestat ca sa pot veni.

Ma uit la el cu cruzime,apoi imi mut privirea spre tavanul incaperi.Stiam ca suntem in drum spre Pamant.Televizorul din compartimentul nostru se aprinse si cancelarul aparu in prim plan.Nu prea am ascultat din discurs, dar din cate am inteles vorbea deapre supravietuirea pe pamant.Ma uit la bratara de pe mana si simt o zdruncinatira puternica.Asta e un semn ca am intrat in atmosfera.Imi mut privirea spre 2 dintre adolescenti de acolo care isi dezleaga curelele de siguranta pentru a pluti prin incapere.
-Legati-va la loc daca nu vreti sa muriti!vorbesc eu degeaba.
-Ce s-a intamplat printesa?Nu iti place putina diatractie?Eu sunt Finn.

Ma uit la el urat si pe nepregatite ne izbim de pamant.Spatele incepe sa ma doara putin,dar dupa imi dau seama.
-Finn esti bine?intreb ingrijorata.
-Da!striga el de jos.
Imi mut privirea spre ceilalti doi care si-au dezlegat curelele de siguranta si acum zac morti pe podea.Cobor si ma indrept spre usa dar aud o voce care venea dupa mine.

-Bell?intreaba fata din urma mea.

Baiatul din fata usi se intoarce la ea.

-O?intreaba el mirat.

Fata din urma mea trece prin multime si il ia in brate pe baiat.

-Va grabiti putin.striga o voce din spate
-Nu mi-am mai vazut fratele de 1 an.spune fata din fata.
-Imposibil,zic eu.Nimeni nu are frati!
-Ea e Olivia Kepner.Fata care a fost ascunsa 16 ani sub podea,striga o voce din spate.

Olivia se infurie ,dar fratele ei o prinde inainte sa faca ceva stupid.

-O,ce ai zice sa fi prima care paseste pe pamant dupa 100 de ani?spune fratele ei.
-Ooo,Bellamy!se uita la el.
-Atunci ce mai asteptam ,spune si se repede sa deschida usa.
-Stop!spun eu.Daca apesi pe aia radiatile o sa ne ucida.
-Daca nu o deschid o sa murim cu toti.spune el.

Bellamy deschide usa si Olivia iese prima,tipa ceva,ce nu sunt capabila sa aud din cauza fericiri.

-Trebuie sa mergem dupa alimente ,ii zic eu lui Alex.
-Dar unde?
-Incerc sa aflu unde suntem!
-Suntem pe pamant!spune Blake.

Plec de laga ei si ma uit pe harta si inspre muntele din fata mea

-Te crezi mai tare,Blake?intreaba Alex.
-Chiar vrei o bataie,se pare
ca nu prea ai primit prea multa!spune si il loveste in picior.

Alex incearca sa ii dea vreo doua,dar nu poate.

-Blake,nu vezi ca e baiatul deabea mai respira,lasa-l in pace sau daca vrei bataie ia-te de cineva pe masura ta,spune Finn si Olivia ii face ochi dulci.

Finn vine la mine si ma intreaba:
-Si cand plecam dupa provizi?
-Acum!spun eu.
-Si cum o sa care 2 provizi pentru 100.

Finn se intoarece apuca 2 baieti si spune:
-Ce zici de 4 ?
-Suna interesant,spune Olivia.Mai bine 5.