Ispita trecutului tău

Capitolul 1

     În comparaţie cu mine arată incredibil! Am părul lung, negru, tenul deschis, sprâncenele şatene şi frumos pensate, ochii de un albastru închis, cu mici nuanţe de verde, genele vizibil date cu rimel, buzele cărnoase, date cu un ruj de nuanţă crem, foarte natural. Am ales o ţinută de seară, o rochiţă scurtă până la genunchi, foarte vaporoasă cu un model exotic foarte interesant, cu verde închis, roşu, alb, puţin albastru, care îi scoate în evidenţă ochii. Cât despre pantofi, am ales să port o pereche de sandale elegante, albe, cu un model foarte strălucitor. Inițial am vrut să port blugi, am vrut să mă îmbrac mai decent, însă Daniela şi fetele au insistant să mă îmbrac aşa, mai ales pentru că sunt singură şi petrecem într-un club din Centru Vechi.

     Apropriem paharele unul de altul şi le luăm în mână.

     — Casă de piatră, iubita! spune una dintre fete.

     — Să fie cu noroc!

     — Să ai parte numai de bucurii!

     — Casă de piatră, Dani! spun cu multă bucurie în glas şi ciocnim paharele zgomotos, apoi îl bem până la fund.

     Pun paharul pe bar şi mă întorc spre Daniela care mă priveşte insistent. Fetele deja au fugit pe ringul de dans, ameţite de la băuturile luate la bord anterior, însă Dani rămâne lângă mine. Comandă o sticlă de vin roşu şi în momentul în care îmi fac curaj să ridic ochii spre ea, menţinem contactul vizual. Pot să citesc fericirea de pe chipul ei, este aşa de uşor...

     Nu este de la băutură, de la adrenalină, de la distracţie, ci de la ea... de la sufletul ei liniştit. Este linisitita alături de iubirea vieţii ei.

     — Realizezi că băieţii au adus stripteose la petrecerea burlacilor, nu? întreb în timp ce Daniela clatină afirmativ din cap şi râde în hohote.

     — E treaba lor, e seara lor, spune aceasta cu mult calm. Dacă Cătălin ar fi vrut altă femeie, mâine nu ne-am fi găsit la altar, jurându-ne iubire eternă în faţa lui Doamne Doamne, spune aceasta în timp ce afirm printr-o înclinare uşoară a capului şi îmi zâmbeşte.

     În momentul în care barman-ul pune paharele de vin în faţa noastră, le luăm uşor, ciocnim şi bem cel puţin un sfert din acesta.

     Dau ochii uşor peste cap şi apoi ridic uşor din sprâncene, sedusă de gustul fantastic.

     — Mâine vii însoţită? întreabă curioasă.

     — Însoţită de cine? De mama? întreb sarcastică şi mai iau o gură de vin.

     — Mă gândeam că... ai putea să îl iei pe tatăl tău cu tine, spune aceasta în timp ce oftez adânc şi ştie că este imposibil. Mă gândeam că aşa îi vei mai ridica moralul, vei dansa cu el, vom face poze de grup, vom avea mâncare foarte bună, încearcă să mă convingă însă mi-e teamă că trebuie să o refuz în cel mai frumos mod.

     — Nu pot să îl iau, adică i-am mai pomenit de nuntă şi i-am propus asta, spun în timp ce Dani saltă din sprâncene cu multe speranţe. Dar nu vrea, nu vrea să iasă din casă, nu vrea să iasă să mănânce la un restaurant cum obişnuiam să o facem, nu mai vrea nimic, spun cu multă tristeţe în glas şi simt un nod cum mi se pune în piept.

     — O să vorbesc cu cei de la local să îi păstreze tort, spune aceasta cu multă bunătate şi o îmbrăţişez cu mare drag. Dulcele înveseleşte pe oricine, chiar şi pe iceberg-ul de taică-tu. Cum o mai duceţi cu banii? Te plăteşte bine la firma asta? întreabă cu mult interes.

     — Sincer, sunt plătită mai bine aici, dar asta fiindcă fac multe eforturi. Mă ocup şi de partea de resurse umane, şi de contabilitate, şi de femeie de serviciu, şi de psiholog, şi de psihiatru, adică mă ocup de aproape orice în firma asta, iar şefului meu îi convine fiindcă sunt de neînlocuit.