Totul pentru tine

Vestea ce va schimba totul

La sfârșitul verii , familia Sætre a decis să o anunțe pe Noora, fata lor mai mică, și pe Jackson, capul familiei și fratele mai mare al Noorei că tatăl lor a primit o ofertă de nerefuzat..Și anume o promovare în Washington. Bineînțeles, pentru asta a trebuit să se mute cu toții acolo unde își vor începe noua viață. La început copiii nu au fost de acord dar cu timpul au înțeles și iată-i acum, o familie fericită în marele și frumosul oraș Washington.

După o săptămână de la instalarea acolo, a sosit și mult așteptata perioadă..Și anume începutul școlii și încercarea de a se acomoda  acolo,  cu noii profesori și noii colegi.

Din  perspectiva Noorei.

Sunt trezită de niște picături de apă aterizate pe fața mea așa că mă ridic panicată din pat și ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Jackson care râdea cu poftă.

"Ce crezi că faci? Ai înnebunit? Ce e greșit cu tine?" Îi spun eu ,el privindu-mă cu dispreț fața sa fiind mai roșie ca a unui rac

"Tu ce crezi că faci? Vrei să întârzii la școală din prima zi ? Ce fel de nou-venit ar face asta?" Mă întreabă el nervos eu așezându-mi fața între palme.

"Oh doamne , am uitat complet! Îmi pare rău Jack. Sunt gata în 10 minute!" Îi spun eu ochii săi mărindu-se de mirare. Nici eu nu mă cred când spun ca sunt gata în 10 minute, apăi el.

Fug repede la baie sa mă spăl pe față apoi urc grăbită în camera mea pentru a îmi alege niște haine potrivite.
Deschid dulapul uriaș și arunc niște haine pe pat fiind nemulțumită de alegeri. Într-un final aleg o pereche de blugi albi pe care îi asortez cu un top negru și o jachetă de culoarea blugilor, îmi așez puțin părul și pornesc către mașina care mă aștepta afară.
Ajung , iar fratele meu îmi deschide portiera dându-şi ochii peste cap eu dându-mi seama că am întârziat.
     După 10 minute de condus ajung în fața liceului uriaș și privesc cu emoții turmele de elevi din împrejurimi. Înghit în sec , îmi iau inima în dinți și cobor din mașină pășind mai încet decât un melc. Jackson îmi face cu mâna în semn de plecare iar eu mă îndrept către sala de curs, prima oră având română și literatură.
Pot să jur că toată lumea se uită după mine dar încerc  să îmi văd de drum. Ajung la vestiar unde urmează să îmi las cărțile dar spre ghinionul meu mă lovesc de un băiat iar el mă ajută să ridic cărțile de pe jos, preț de câteva secunde uitându-mă în ochii săi albaștri el făcând același lucru. Nu apucă să se prezinte că îmi iau tălpășița de aici și pornesc către cursul de clasă.

Aici îl întâlnesc pe Isaac, un băiat homosexual cu care am foarte multe în comun și cu care pot spune că pot forma o frumoas prietenie. Mi-a vorbit ca un adevărat geniu ce-i drept dar m-a avertizat în privința unui băiat..William. Nu știu cine e dar am înțeles că e cel mai macho din întreaga școală. Nu știu dacă e așa sau nu dar sigur nu vreau să dau nas în nas cu el.
Am mai cunoscut și o fată, Ellie. Și ea e super drăguță..Dar chestia ciudată e că și ea m-a avertizat în privința acestui William.
Ar trebui să mă tem sau ar trebui să fiu indiferentă?

După ore grele de cursuri , pornesc către casă cu Ellie,  noua mea prietenă deoarece avem un proiect la biologie și trebuie sa lucrăm pe echipe.
    Ajung acasă și suntem întâmpinate de părinți care nu sunt într-o stare prea buna, Jackson intrând iar în belele.
Mă retrag ușor în camera mea, Ellie pregătind câteva materiale. Știu că trebuie să mai am câteva în pod așa ca decid sa urc pentru prima oară acolo sus în căutarea de materiale
Urc cu grijă și îmi îndrept atenția către cufărul din fața mea. Îl deschid de curiozitate și găsesc o poză cu o familie iar lângă poza un lănțișor și o scrisoare.
Deschid scrisoarea repede și inima încep a îmi bate cu putere.

"Draga mea copila ,draga mea Noora.. nu am vrut ca totul sa fie așa. Nu am vrut sa te părăsesc dar situația noastră materiala nu ne-a permis îngrijirea unui copil. Probabil nu vei găsi niciodată aceasta scrisoare, dar dacă o faci..Te rog, nu mă cauta. Știu ca ești în  mâinile a doi oameni minunați care te-au acceptat cu drag, așa ca nu îți strica viața acum. Te iubesc. Tine minte asta.
         Cu drag, Nicole, mama. "

Am rămas complet paralizata. Nu pot sa cred ca în tot acest timp părinții mei m-au mințit. Nu pot sa cred ca am trăit o minciuna. Asta nu poate fi adevărat. Nu pot accepta asta. Ies iute ca o săgeată de aici și mă îndrept către bucătărie unde urmează sa le scriu alor mei o mică și scrisoare apoi plănuiesc o călătorie departe de aici, la lacul de lângă Pădurea Riverdale.

"Nu pot crede ca voi , cei pe care îi iubesc cel mai mult m-ați mințit. Va urăsc. Nici nu mai știu cine sunteți. Știu cine sunt eu, și voi afla care sunt părinții mei adevărați. Trebuie să aflu. -N"

Fac întocmai ce am spus. Mă îndrept către lac acolo unde sper eu , îmi voi limpezi gândurile.
Ajung aici, și mă așez pe marginea lui. Privesc cerul înnorat și pasarelele care zboară în zare. Tresar deodată atunci când simt o mână zdravănă pe umărul meu și mă întorc speriată. Nu pot crede ce văd! E tipul peste care am dat la școală. E imposibil! M-a urmărit pana aici???

"Hei. Cum se face ca o fată atât de frumoasă ca tine plânge în locurile astea îndepărtate? " Mă întreabă el eu încercând să îmi stăpânesc emoțiile

"Nu plâng. Îmi umezesc ochii." Spun eu încercând să schițez un zâmbet fals el așezându-se lângă mine și ștergându-mi obrazul umed cu grijă.

" Nici eu nu o puteam spune mai bine. Sunt William " spune el eu tresărind ușor. Oare sa fie acel William? William macho- ul?

" William? Tipul care îi baga pe toți în sperieti? "  spun eu înghițind în sec el zâmbind ușor

"Nu aș spune asta..Dar da. Acel William " spune el zâmbind fixându-mă cu privirea eu înghițind în sec

Nu pot sa cred ca el e William. Nu pare rău, pare un om bun. De ce toată lumea crede ca el e un om fără suflet ?

     Va urma.