Spune-mi ca esti a mea... Volumul I

2

4 ani mai tarziu

-Sofia, unde esti? Sofia! 

-Vin acum mama! Raspunde fata incercand sa se schimbe cat mai repede de hainele de calarie caci mama ei nu-i permitea precizand ca o femeie trebuie sa fie intotdeauna gingasa si nu sa se amestece in treburi  de barbati. De cand ajunsese la varsta maritisului de acum 2 ani, Sofia ii punea pe toti pe fuga. Nu mai voia nici-un nemernic in viata ei. In ziua aceia, dupa ce plecase si il lasase acolo pe nemernicul de William cu nasul sangerand, venise in casa si plansese ore in sir. Plansese, dar nu neaparat pentru el, plansese pentru ea, pentru ca cedase asa de usor unui nemernic ca el. Nu se astepta ca tocmai el sa ii faca asta. Inca mai purta lantisorul pe care i-l daduse de ziua ei. Il purta ca sa-i aminteasca ce meschini sunt unii barbati. Ea nu voia decat sa se casatoreasca din dragoste ca mama si tatal ei dar a fost nevoie decat de un nevolnic in calduri  ca  sa-i arate ca nu toti oamenii sunt la fel.  

-Sofia, vino! Avem musafiri. O intampina mama sa pe holul ce ducea la camera ei. Familia McKley este la noi in vizita. Fiul lor cel mare a pus ochii pe tine inca de anul trecut. Vrea sa te ceara in casatorie.

-Mamaaa, te rog nu imi mai baga petitori pe gat. Nu vreau sa ma marit. 

-Dar draga mea, o sa trebuiasca la un moment dat. Doar nu vrei sa ajungi o fata batrana si sa trebuiasca sa fi intretinuta de fratele tau mai mic atunci cand va mosteni titlul de lord, nu? Oricum ai depasit varsta maritisului de mult. Toate prietenele de varsta ta s-au maritat de la 17-18 ani. Ii aduce la cunostinta mama ei vizibil ingrijorata. 

Si ea s-ar fi maritat daca nu ar fi trait acea experienta care a facut-o sa deschida ochii. O lasa pe mama ei sa palavrageasca in continuare stiind ca nu va scapa prea curand de gura ei si coboara usor si gratios scarile. Cu toate ce ii placeau luptele cu arme sau fara, trasul cu arcul si calaritul, nu se dadea niciodata de gol in fata celorlanti. Invatase sa citesca oamenii si sa isi dea seama din start ce fel de persoane sunt. Invatase sa isi ascunda bine latura asta libertina si nu mai lasa prea multi oameni sa ii invadeze viata. 

Ajusa in fata musafirilor, saluta cum se cuvine cu o reverenta incantatoare ce o facu pe mama ei mandra de educatia pe care i-o daduse.

-Draga mea, el este Han! il prezinta mama ei fericita ca poate in sfarsit se va marita. 

-Bun, sa vedem! Spune fata ganditoare in timp ce se invarte in jurul barbatului mai inalt decat ea, studiindu-l in amanunt. Era inalt, suficient de aratos cu parul negru si ochii caprui, dar nu pentru ea.

-Cati ani ai? 

-21! Raspunde barbatul uitandu-se uimit la ea. 

-Daca ma voi casatori cu tine, ce imi poti oferi? 

-Un loc in societate..

-Il am!

-Tot ce ai nevoie in garderopa...

-Am suficiente haine!

-Bani...

-Am o renta lunara ce o depaseste cu mult  pe a ta! raspunde tanara enervata, toti uitandu-se uimiti la ea. 

-Sofia!  o atentioneaza mama ei uimita de iesirile tot mai dese ale ficei ei cand vine vorba de maritis. 

-Iubire, dragoste, fericire....

-De asa ceva nu am nevoie! Poti pleca. Nu ma marit cu tine. Toti amutesc, parintii lui, parintii ei, el. 

-Nu se poate sa ma refuzi! 

-Ba am facut-o! spuse ea plecand in camera ei dupa cartea ce o incepuse ieri, lasandu-l pe sracul baiat masca. Nici ea nu mai stia ce voia de la un barbat.

De indata ce intra in camera ste urmata imediat de parinti ei vizibil nervosi, mai ales tatal ei.

-Sofia! Te-am lasat pana acum s iti alegi un pretendent nefortandu-te in nici-un fel dar asta e prea mult  E al 3-lea pe saptamana asta, sa nu mai precizez al catelea in aceasta luna. Dar de ajuns! Maine ma voi duce sa negociez cu lordul Griffen in privinta nuntii tale cu fiul sau. 

-Nu! Tata te rog nu! Mai da-mi timp! Te rog! Promit ca imi voi gasi un barbat pe masura asteptarilor tale! Se roaga sarmana fata de tatal ei insa era prea tarziu, refuzase prea multi incat sa ii mai permita o amanare. maine avea sa ii hotarasca soarta cu nemilosul fiu al lui Griffen. Cel care isi ucisese cu sange rece ultima sotie ca ii iesise din cuvant. 

La coltul celalalt al regiunii, exista si acolo o disputa intre tata si copil. 

-Tata de ce trebuie sa imi alegi tu cu cine sa ma insor? Isi intreaba barbatul tatal vizibil epuizat de comportamentul libertin al fiului sau. 

-Pentru ca ai avut attaia ani la dispozitie si tu nu ai facut nimic altceva decat sa alergi dupa fete. 

-Dar daca imi aleg eu una cat de curand, ma vei lasa in pace cu mimoza aia?

-Offfff.....Prea bine! Ai la dispozitie o zi ca sa iti gasesti o fata respectabila. Daca nu, Priccila te asteapta nerabdatoare.

-O zi? Intreaba acesta mirat si nervos ca nu are timp suficient. 

-Da. Maine daca nu imi aduci tu o nora, am sa imi iau singur una. Ii raspunde acesta hotarat si pleaca lasandu-l singur in sala tronului. Unde putea gasi el o fata asa rapid?

 -General Hlifins! striga cu asprime dupa cateva minute de cuget. 

-Da maiestate!

-Vreau sa stangi armata si sa imi aduci absolut toate fetele tinere si nemaritate din acest regat. Fie ca vor...fie cu forta! Liber!  Dadu ordinul, iar generalul paraseste imediat incaperea lasandu-l pe sarmanul print cu gandul la viitoarea mireasa, indiferent care va fi aia. 

Trebuia sa ii respecte rugamintea tatalui sau. Urma sa devina rege. Avea nevoie de mostenitori, automat si de o regina altfel poporul se va rasvrati. 

 Seara s-a dus la culcare stiind ca de maine, nu va mai putea umbla aiurea si va dormi la el in pat, cu aceeasi femeie, in fiecare noapte. Sau cine stie? Poate isi va alege una sfioasa care sa ii accepte fiecare infidelitate. Pana la urma, decizia statea la mana lui.