Tind cu tărie să cred că în viață dai peste o singură dragoste adevărată. Probabil că trebuie să treci prin mai multe eşecuri ca să ajungi la ea, iar oricât ți-ai dori să ajungi la acea dragoste, la început o vei nega şi o vei respinge, inconştient fiind.
Dar ce se întâmplă atunci când începi să o accepți? Se întâmplă că devi slab. Da, slab este cuvântul potrivit. În momentul în care o persoană îți întră în suflet, tu îi dai puterea să te distrugă sau să te înalțe în ceruri. Oricâtă dragoste vei primi de la persoana iubită, tot vor exista momente în care va da cu tine de pământ, la figurat desigur, fără ca măcar să se gândească o clipă. Şi aici începe adevărata poveste. Cum îți dai seama când iubirea te înalță sau te afundă mai tare în întunericul în care trăieşti?
"- Îl iubesc sau nu? M-au săturat de toate capriciile lui de copil, vreau ceva matur, vreau o iubire care să mă ardă cu întensitatea ei.
-Normal că îl iubeşti, altfel nu îi ofereai tot ce aveai mai bun. Desigur, orice încercare de a scăpa de el te va tăia ca din carne vie oricât ți-ai dori să nu fie aşa."
Este un dialog ce îl pord adesea cu mine însămi în mintea mea bolnavă, pe care el mi-a îmbolnăvit-o atunci când a apărut în viața mea.
Sunt o simplă adolescentă, în vârstă 18 veri, dar simplă sau nu, trăiesc propria mea dramă sentimentală în care numeroasele mele personalități se bat cap în cap între iubire, dorința şi ură.
