2 Players

Capitolul 14: Revelații în familie

-Scuzați-mă. Dar cine sunteți?

- Cine ești tu? răspund eu.

- Amanda! o strigăm amândoi pe blonda din casă.

O văd venind spre ușă cu un sorţ de bucătărie în jurul rochiței de casa roz, cu obrajii un pic albi și o văd cum face ochii mari când mă vede.

-Ce mai face prințesa lui tata? întreb eu.

Amanda P.O.V.

Sunt cu Chris în bucătărie și facem gogoși când se aude soneria de la ușă. Îl rog pe Chris să răspundă, în timp ce eu dau forme aluatului cu un pahar de sticlă. Îmi șterg mâinile de un prosop când îmi aud numele strigat de două voci cunoscute. Mă duc la ușă ca să îl văd pe tata. Fac ochii mari și vreau să spun ceva, doar că eșuez, rămânând ca o idioată cu gura deschisă.

- Ce mai face prințesa lui tata? mă întreabă el.

- Eu.....ăăăă......de ce ești aici? întreb eu bâlbâindu-mă.

- N-are voie omul să-și viziteze fata?

-Tată, nu ai mai venit aici de ani. Spune ce vrei, revin eu la vechea eu.

- Amanda, sunt îngrijorat. Nu știu ce să mai cred. Cum ai putut să mă trădezi?

Să-l trădez? Ce vrea să spună?

-Adică?

- Cum ai putut să anulezi contractul?

Vreau să răspund, însă tata mi-o ia înainte:

- Reformulez. Cum ai putut să plătești 1 milion de dolari?!!?! Parcă ne-am înțeles că nu voi plăti pentru greșelile tale!

-Tată, eu.....nu știu cum să-ți explic.....

Se lasă o tăcere obositoare, întreruptă de Chris, de care chiar uitasem:

- Domnule Bennet, nu Amanda a plătit pentru greșelile ei, eu am făcut-o.

-Stai puțin! Tu cine ești? întrebă tata.

-Tata, ți-l prezint pe Chris, iubitul meu. spun eu și îl văd pe Chris zâmbind drăcește.

- Iubitul tău? De când?

- De ieri, spun eu nonșalant.

- Sunteți împreună de o zi și a plătit pentru tine?!

-E complicat...

- Ce e așa complicat? Ești o curvă plătită!

NU! Nu începe să plângi! Dă-l încolo de dobitoc! Să creadă ce vrea! mă încurajează subconștientul. Tac mâlc și doar stau și privesc în gol.

-Cum vă permiteți să spuneți așa ceva despre fiica dumneavoastră? întrebă Chris enervat.

-Nu te băga! țipă tata. Acum ești drăguț și ne lași pe mine și pe fata mea să discutăm?

Chris se uita la mine și l-am rugat din priviri să plece. Am intrat toți în casă, eu și tata în bucătărie, Chris în baie. Stăteam la masa din bucătărie privindu-ne. Amândoi tăceam mâlc.

- Amanda, nu înțeleg. Cine este acest băiat care locuiește cu tine?

-De parcă ți-ar păsa! spun eu plină de venin.

Tata, frustrat, își pune mâinile în cap. Pot vedea cum în interiorul lui se dă o luptă.

- Amanda, știu că am fost absent majoritatea timpului de când te-ai născut, însă vreau să știi că aș face orice ca să fii fericită.

Am pufnit disprețuitor și m-am uitat la el cu una dintre cele mai fioroase priviri ale mele.

- De parcă te-aș crede! spun eu folosind un ton glacial. Nu-ți pasă de viața mea nici cât negrul de sub unghie! Știu că am fost un accident și că mă urăști! M-am obișnuit deja cu asta!

-Nu-i adevărat! Poate că ai fost concepută dintr-o greșeală și recunosc că te-am urât până în momentul în care te-am ținut pentru prima oară în brațe. Atunci mi-am dat seama cât de mult te iubesc. Cu toate că mama ta și cu mine nu ne-am înțeles, eu întotdeauna te-am prețuit. Am încercat să obțin custodia asupra ta, însă nu am reușit. Cel mai fericit moment al vieții mele a fost când te-am găsit la ușa casei mele, stând pe scări și așteptându-mă pentru că mama ta te-a lăsat acolo ca să poată hoinări prin lume. Uite, recunosc că nu am fost tocmai cel mai bun tată din lume, însă vreau să știi că îmi pare rău că am fost așa distant.

Lacrimile reci, pe care am reușit să le țin în mine până acum, au luat-o la goană pe obrajii mei trandafirii. Aveam privirea încețoșată, însă tot i-am putut lacrimimile lui tata curgând.

- Îmi pare rău, am șoptit.

Tata nu mi-a răspuns, însă m-a luat în brațe și m-a strâns la pieptul său.

- Vreau să fii fericită! Dacă băiatul ăsta te face să te simți vie, o să accept. Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă! Te iubesc, printeso!

Am început să râd de apelativul folosit de tata și l-am îmbrățișat ceva mai tare.

***

Tata a plecat, după ce i-am explicat povestea mea cu Chris. Nu a comentat nimic, însă știu că ar fi vrut. Nu știu ce să cred depre această descoperire. Mă simt tristă și veselă în același timp, ușurată și îngrijorată, dar mai ales relaxată, știind că tata a fost de acord. A vrut să-i înapoieze banii luo Chris, însă acesta a refuzat. Până la urmă se pare că povestea mea poate avea un happy end.....

→→→→←←←←←
Deci povestea nu este terminată, cum ar putea crede unii. Scuzați întârzierea, însă am avut o tonă de teme. Plus mama și cu cicalelii ei! Anyway, pun next luni. Vor fi multe faze perverse. Sper că nu v-am dezamăgit cu acest capitol super plictisitor....

Kisses, L. :*

P.S. Dedicația o să o pun când intru pe calculator. Doar ca să știți, dedicație pentru @RoxxyRocs. Fată, mi-ai scris cele mai minunate comentarii pe care și le-ar dori un scriitor. (nu că celelalte nu ar fi frumoase, doar că astea m-au impresionat). Tu ești motivul pentru care am postat azi. :))

P.P.S. Abia aștept să văd ce mai comentați. Să văd cui îi dau următoarea dedicație. ;)