Tronul De Drept

Prolog

Un razboi isi avea pierderile iar de cele mai multe ori, nu erau mici. Insa ce urmeaza dupa e o noua sansa data odata cu pacea. Regele si regina mistuira tot Siresianul, unul dintre cele 24 de regate. Acesta era condus de mistuitori, creaturi cu fizicul uman insa lipsiti de vreun fel de sentiment inafara de manie. Mania porni cand una din aceste creaturi intra in castelul Azavenului, un loc faurit numaindin aur, un loc plin de magie. Mistuitorul a dat foc la jumatate de palat, incluzand camera printesei care nu avea mai mult de 2 ani, facandu-i moartea una tragica si prematura. Regele Aero fu cuprins de furia pentru pierderea savarsita, astfel declarand razboi. Mania a invins in acea zi. Cea mai scurta si mai sangeroasa batalie din istoria celor 24 de regate care acum, au ramas numai 23, o rasa intreaga fiind exclusa de pe fata lumii.

Odata cu pacea, o femeie tocmai ce isi aduse copilul de numai trei zile acasa. Era o fetita cu ochii albastri iar micile fire de par erau inchise la culoare. Nu era nimic pregatit pentru acest copil, nici un pat, camera, insa mama sa stia ca o minune avea sa o aduca pe micuta la cea mai frumoasa viata posibila. Asta pana cand o scrisoare o anunta ca era nevoita sa trimita catre castel numele si data de nastere a copilei. Stia ca dintre zecile de copii naacuti in aceasi zi ca fiica ei, aceasta ar fi ramas cu ea. Insa undeva, in adancul ei o simtise, ruptura de prucul ei.

Doua zile mai tarziu, regele informa numele norocosului sau norocoasei. Numele veni tare si raspicat, auzindu-se in tot regatul. Cara. Numele de familie nu mai parea sa existe acum, facand loc mai bine spus celui nou.

Printul o primi pe noua lui sora bucuros. Diferenta de numai un an fiind aproape neinsemnata. Nimeni nu stia ce avea sa se intample mai departe, iar regina nu lasa pe nimeni inafara de familia regala sa o vada pe tanara printesa. Isi pierduse copilul, insa acel nou suflet o facu sa se simta ca si cum nimic nu s-ar fi putut intamplasa isi piarda copilul.

Anii trecura, printesa dezvoltand o calitate de razboinica inascuta, conducand armata. Asta insa se schimba cand parintii sai se gandira ca o printesa nu avea ce cauta in mijlocul unei batalii. Cara se multumi insa si cu cititul cartilor. Invata astfel tainele magiei in timp ce fratele ei se lupta cu cei ce le amenintau casa. In adancul ei, fata il invidia, stiind totusi ca el avea sa dobandeasca tronul, decise insa sa nu isi bata capul. Fata era de o inteligenta nemaivazita. Ea nu stia de unde provenea, astfel chibzuind ca se trage de la mama ei, regina care era o persoana extrem de inteleapta.

Istetimea Carei se transforma usor in calitatea ei suprema, ajutand totodata la strategia de carmuire a Azavenului. Toata lumea o stia pe printesa cea vicleana ce putea creea planuri de batalii amproape imbatabile. Insa, cu atat mai mult crestea, relatia cu fratele ei era mai complicata. Invidia pentru acesta fiind greu de ascuns.

Mereu traise in umbra lui, printul Orion care nu putea fi atins in lupta. Bineinteles ca ea nu se putea compara cu el. Totusi, se multumea cu gandul ca inca isi mentinea rolul de frate. Poate nu atat de des, insa mereu ii povestea despre lupte si ce se intampla prin lume.

Viata la castel era perfecta. Avea tot ce isi putea dori, insa nu i se dadu voie sa iasa pana la varsta de 16 ani din palat. Atunci cand Orion avea sa fie rege. Cugeta de multe ori sa plece, traind propria viata, asta pana cand acesta o facu sa-i promita ca voi fi ajutorul si mana sa dreapta. Ii putea vedea fiecare greseala din lupta. De la primul om care trebuia doborat si la cel care a fost defapt. Avea nevoie de ea, iar toti o stiau. Ea, parintii ei, toti vroiau sa ii vada nedespartiti. Uneori i se parea ca nici nu face parte deloc din familie. Cara era deseori o straina.