Dangerous Moonlight ♡

Inceputul

     Ariana Grande. Nu mai trebuie sa spun nimic. Cred ca e destul pentru introducere.
     Dupa lansarea albumului Dangerous Woman, ea si-a inceput turneul Dangerous Woman Tour (DWT) . Astazi, Ariana are ultimul ei concert din acest turneu. Aceasta era se va termina in curand.
     Telefonul ei suna in backstage:
     - Hey, iubito.
     - Hey, Mac. Cum esti?
     - Emotionat pentru tine, doar ai ultimul concert. Tu cum te descurci?
     - Nu intreba. Dar nu te mai gandi la mine, te iubesc. O sa cant din toata puterea ramasa si dupa aceea plec in vacanta. Mi-ar placea sa poti veni si tu...
     - Stiu, si mie, dar stii ca si eu trebuie sa imi continui turneul.
     - Stiu...
     - O sa stralucesti. Te iubesc. Bye!
     - Bye...
     I-a inchis si s-a pregatit pentru o noapte reusita.

     Ariana si-a terminat concertul cu succes si a sarbatorit alaturi de echipa ei. A mai pus cateva poze pe Instagram si a doua zi, dis de dimineata, a luat avionul catre Virginia. Ea si-a dorit o vacanta care sa o inspire pentru un nou cantec si care sa o detaseze de orice alte probleme. S-a gandit ca un loc langa o padure ar fi perfect. Asa ca...a aterizat in Virginia, de unde a fost condusa in cabanuta in care ea si-a dorit sa stea. Nu era lipsita de lux, dar nici ca avea nevoie de mai multe. Mai erau cateva cabane alaturate in care stateau dansatorii ei, fotograful, make-up artistul si mai multi. Dar ea si-a dorit putina liniste, asa ca si-a ales sa stea singura, macar pentru o noapte.
     Nu stia ca acea noapte avea sa schimbe totul in viata ei.

     S-a dus la baie sa isi faca rutina si s-a uitat in oglinda gandindu-se la iubitul ei Mac. Oare si el se gandea la ea? Si-a dat jos extensiile si a zis sa ramana cu parul ei natural carliontat pentru cateva zile. Nu s-a demachiat de tot, a mai lasat putin machiaj pentru ca urma sa le incante seara arianatorilor cu un selfie aproape natural. A iesit din baie si era cam sinistru in cabanuta ei. Nu, nu cabanuta. Aerul. Padurea.
     S-a pus pe pervaz langa geam si era luna plina. O luna superba care o inspira ori de cate ori o priveste. S-a gandit ca acesta e momentul sa scrie cateva versuri pentru noua ei melodie. Si-a luat carnetelul si a stat si a privit pe fereastra cum luna lumina peste brazii falnici si ascutiti, peste copacii unduiti si mareti. Cum se oglindea in raul care trecea pe acolo. Cum muntii nu erau cu mult deasupra ei si cum acest peisaj rece si intact are in interior viata si mister. Era inspaimantator de frumos. Nu si-a dat seama ca isi tinea respiratia in tot acest timp. A pus creionul pe foaie si...
     - Bzzzz! Bzzzzz!
     Ariana s-a ridicat oftand sa raspunda telefonului.
     - Brian?
     - Ari, esti ok? Vrei sa vii aici? Tinem un party super, sigur ti-ar placea.
     - Nu, sunt ok.
     - Sigur te simti bine?
     - Da, vreau doar ca acest cantec sa fie unul special. Pentru mine, si pentru fanii mei. Unul romantic, unul care...sa iti umple inima. Din sufletul meu catre sufletul lor. Intelegi?
      - Sigur, pai, atunci bafta. Cand ai nevoie de ceva, doar suna. Sau vino aici. O sa te mai sun sa...
       - Ok, Brian. Sunt bine, destul. Ly, bye!
       - Bye!
       A inchis telefonul si s-a intors pe pervazul ei cu un zambet pe fata. Simtea ca poate scrie acest cantec. Simtea ca daca se gandeste la Mac si se va uita pe fereastra nu poate sa iasa rau.
     Dar oare era...pregatita de acest cantec? De ce va urma? Trebuia sa fie sincera cu ea si acesta va fi cel mai greu lucru.
     A inspirat adanc, cu privirea catre rau si...cu coada ochiului a zarit ceva. Ceva ce se misca. Nu. Nu ceva. Cineva. Era cineva afara.
     A crezut ca e Brian sau Scott, sau cineva pe care au trimis sa aibe grija de ea dar...nu parea sa il cunoasca. Nu parea sa arate ca...un om. Atunci ea s-a oprit din orice facea. Parea ca acel om abia merge si are nevoie de ajutor. Era ranit. Stia ca nu are voie sa iasa asa din casa la necunoscuti. Si oricum la usa ei era un bodyguard si nu ar fi putut trece de el. Dar nu putea sa stea degeaba fara sa ajute acel om la ora aceea tarzie. E... 2 noaptea. Ce ar fi putut pati acel om?
     Nu stiu de ce repet cuvantul om cand ce vazuse ea nu arata deloc asa. Era mult mai fioros.
     Frica se lupta cu bunatatea in inima ei si voia sa il ajute, dar categoric nu voia sa afle ce se intampla acolo. Poate doar nu vazuse de umbra si intuneric. Sigur era asta. Atunci a decis sa faca ceea ce nu ar fi trebuit sa faca...
     - Alan?
     - Ariana, ce cauti aici? De ce nu dormi?
     - Pai cand am ajuns mi-am pierdut cercelul preferat in spatele cabanei si am tot vrut sa il recuperez dar abia acum mi-am amintit de el.
     - Pot sa merg sa...
     - Nu. Nu stii cum arata. Era unul mai...simplu. Greu de gasit.
     - Bine, dar nu vrei sa il cauti acum, nu? In mijlocul noptii. Nu te pot lasa sa faci asta.
     - Ai dreptate. Se pare ca va trebui sa ma intorc...
     "Pacat ca nu stie de iesirea din spate" se gandea ea. De ce nu a iesit din prima pe acolo? Pentru ca putea astepta la usa aia, nu se stie. Si faza cu cercelul? A incercat. Dar acum era momentul.
     Cu puloverul rosu-portocaliu pe ea, pantofii albi fara toc si o pereche de pantaloni la intamplare a iesit fugind din casa dupa acea persoana. Ceva din ea stia ca nu e bine ce face si ca ar trebui sa vada singura ce se intampla. De fapt, sa nu vada deloc. Dar a mers. Si in mai putin de 2 minute de mers pe la marginea padurii, Ariana a zarit persoana. Era in genunchi. Si nu era pregatita de ce urma sa vada...........................