Fericirea începe cu tine

Chapter I

                               ❁❁❁

-Da!

-Iar tu Sarah Maria Dawson, îl iei pe Matthew Stephan Davis să îți fie alături la bine și la rău în fiecare zi de astăzi și până totdeauna?

-Eu [...] nu știu. 

                                ❁❁❁

     Totul a început încă din ziua în care am luat proasta decizie de a veni pe lume. Și cred asta pentru că încă din acea primă clipă mi-era destinat să fiu nefericită. Ai mei m-au ținut doar pentru câteva minute în brațe și erau atât de stângaci încât n-au știut cum să se bucure de acel moment, n-au știu gestiona acea fericire. Eu plângeam și le ceream printre lacrimi să mă iubească, iar ei doar mi-au făcut o promisiune „Vei fi o Davis, frumoasă, deșteaptă, puternică!", însă au omis și nefericită. Probabil ei nu asta și-au imaginat, însă nu putea fi altfel. Mi s-a impus cine să fiu, și cum să gândesc, simt, cum să iubesc. Mi-a fost dictată întreaga viață, iar inimii i-a fost dictat pe cine să-și dorească.
Mi-au interzis să iau cuvânt sau inițiativa, așa că astăzi sunt produs al alegerilor lor, nu sumă a calităților mele.

     Dansul a trebuit să renunț la el și asta pentru că trebuia să fiu un avocat de succes așa cum mama a visat dintotdeauna. Lecțiile de canto la care mergeam cu drag, au fost înlocuite cu lecțiile de legislație pe care nu am simțit niciodată nevoia să le iau. Fericirea mea a fost pusă pe planul secund de când am venit pe lume și asta pentru că viața îmi era aranjată încă de atunci sau poate încă dinainte. Sunt acele cazuri destul de nefericite în care părinții le conferă copiilor iluzia libertății, însă din păcate pentru mine, nici măcar din această categorie nu fac parte. Ai mei mi-au condus de la bun început viața și m-au privat de orice libertate.
„Vei fi o Davis, poartă-te ca atare!„ m-a urmărit peste tot, oriunde și oricând această frază și nu a făcut nimic altceva decât să îmi reamintească cât de tristă este soarta mea, cât de nefericită voi fi în secunda în care cuvintele lor se vor adeveri.

     Mi-a fost interzis să dansez, să cânt, să simt, să mă bucur și să trăiesc și asta doar pentru că într-o zi, într-o nenorocită de zi ar fi trebuit să fiu femeia unui bărbat, acelui bărbat. Ei bine, trăiam în secolul XXI, dar asta chiar se întâmpla, era realitatea cu care mă băteam în fiecare zi.

     Matthew Davis este un bărbat râvnit de multe femei, însă sortit mie. Nu pot nega faptul că este frumos și cât se poate de galant, însă o fac în final având în vedere împrejurările în care se întâmplă această "iubire". M-aș fi îndrăgostit de aspectul fizic al acestuia dacă ne-am fi întâlnit într-o altă ambianță, dar în situația în care suntem noi nu se pune problema de așa ceva. Mi s-a ordonat să-l iubesc, nu am simțit să o fac!
Am copilărit în casa familiei Davis, însă uram fiecare secundă pe care o petreceam alături de ei. Da, eram atât de încăpățânată încât nu am vrut niciodată să cred că părinții mei vorbesc cât se poate de serios în privința unirii destinului meu de cel al lui Matthew și nu am acceptat deci ideea că ar trebui să-l iubesc pe fiul soților Davis.
Am trăit mereu cu impresia că voi crește iar ei își vor schimba planurile, am sperat că voi fi o femeie puternică ce va fi lăsată în final să-și aleagă fericirea și mai ales sufletul pereche, însă speranțele mi-au fost spulberate într-o după-amiază oarecare de mai în care soții Davis împreună cu fiul minune și-au anunțat prezenta la prânz.

-Sarah Maria Dawson, încă nu ești gata?

-Nu! De câte ori să-ți mai repet că dacă este vorba despre ce cred eu că este, nu particip la acest festin?