Neverending nights ♡ I.Sleeping Beauty

5. Pe culmile placerii

M-am ridicat imediat deasupra lui, amintindu-mi ce simțisem în acele luni. Mă simțisem folosită, trădată, uitată, de parcă nu însemnasem nimic, nu am meritat nici măcar să îmi spună că pleacă.

- Ești bine? Mă întreabă și abia atunci realizez că ochii mei sunt plini de lacrimi.

- Nu, nu sunt bine. Te rog să ieși afară, Klaus.

Contrar rugăminții mele, mă trage înapoi în brațele sale și mă obligă să îl privesc.

- Iartă-mă, prințesă! Nu am vrut să te rănesc. Nu trebuia să te presez...

- Nu în felul ăsta m-ai rănit, Klaus. Nu atingerile tale mă deranjau. Ci modul în care ai plecat. Te rog, am nevoie de puțin timp. Ieși afară, chiar nu pot sa stau cu tine acum.
Își lasa privirea in jos și ma săruta pe frunte, mângâindu-mi obrajii.

- Alli, nu mă îndepărta, bine? Am trecut prin iad cât ai fost în comă. Nu am de gând să mai plec niciunde acum.
Îmi spune și iese din cadă, dându-şi jos boxerii și înlocuindu-i cu un prosop în jurul taliei.
Am respirat ușurată când a ieșit din baie, închizând ușa în urma lui.
Mi-a luat câteva minute bune să îmi revin și să asimilez ce se întâmplase.
Klaus s-a întors.

*****

Îmi spălasem și epilasem fiecare particică din corp, aplicându-mi cosmeticele obișnuite. Părul meu era acum lung până la fund însă nu avea nici o formă. Masca de par și balsamul m-au ajutat mult, dar aveam nevoie de o tunsoare. Mă hotărâsem să merg mâine să îl aranjez puțin.

Am strigat la Klaus să vină să mă ducă în cameră, căci mă epuizasem complet. Petrecusem mai bine de doua sau trei ore în baie, cu siguranță. Picioarele îmi erau iarăși ca gelatina.
Un sentiment atât de familiar mă cuprindea pe măsură ce minutele treceau și el nu răspundea. Era teama că a plecat sau ca poate mi-am închipuit totul și nu fusese niciodată aici. O luam razna?
Baia mea nu era foarte mică, și mă chinuisem puțin să ajung singură la ușă.
Imaginea din fața mea îmi făcuse inima să se înmoaie, cu siguranță.
Klaus dormea liniștit pe patul meu.
Nu m-am putut abține și m-am așezat lângă el, mângâindu-i spatele, apoi buclele de păr negre.
Mereu fusesem fascinată de el. Până și modul în care dormea mi se părea uimitor. Arăta incredibil în orice postură.
Se trezește speriat când din greșeală trântesc cu piciorul un obiect decorativ de pe noptieră.

- Allison, am adormit. La naiba! Ai ieșit singură? De ce nu m-ai strigat? Ești în regulă?
Chicotesc auzind asaltul de întrebări.

- Am strigat dar dormeai adânc. E în regulă, m-am descurcat. Se pare că nu mai am atât de multă nevoie de tine.

Îl văd înghițind în sec, apoi pe neașteptate mă trage peste el.

- Ce făceai lipită de mine, hmm? Nu te-ai putut abține?

- Îți dădeam un bobârnac peste nas, pentru că nu m-ai ajutat să ies din cadă, mint eu. Acum dă-te de sub mine, îi spun și îmi dau seama abia după, ce am spus, când începuse să râdă.

- Cu mare plăcere, domnișoară, îmi spune apoi schimbă pozițiile, venind el deasupra mea.

- Klaus...

- Doar taci odată! Nu îți fac nimic. Vreau doar să îmi potolesc dorul de tine, șoptește apoi gura lui se lipește de a mea, cerând permisiunea. Îmi departez buzele lăsându-l să își bage limba. Nu participasem la început, însă nu mai reușeam să îi rezist. Îl sărutam ca o apucată și mă chinuiam să îl ating în locuri nepermise, împiedicată de boxeri.
Nu eram în cea mai bună stare și nici nu știam dacă vreau sau pot să îl iert, dar îmi lipsise atât de mult încât nu mă puteam gândii la asta.