Destinul

Capitolul I

  Pov. Natasha Clinton :

   Da, ce sa zic, tara noua, oras nou, scoala noua, colegi noi, profesori noi. Totul nou.
  
   Tata si-a gasit un nou loc de munca in Anglia. A stat acolo cativa ani singur, fara mine, fara sora mea geamana, fara mama. Venea de trei ori pe an acasa. Nu pot sa zic ca nu ne aducea tot ce doream, dar lipsa lui se simtea cel mai mult. Saraca mama, dimineata ne ducea la scoala, apoi mergea la munca, in pauza ei de pranz venea dupa noi, ne aducea acasa de la scoala si dupa fugea din nou la servici. Era foarte obositor pentru ea.

   Dar acum nu mai e la fel. Suntem toti impreuna in Anglia. Tata are un loc de munca foarte bun, este curier local, iar mama are si ea un serviciu bun, este manager intr-un mall din oras.               Eu sunt mai asa...adica imi este teama cu nu o sa ma acomodez cu locul acesta, cu tara asta, dar Naomi este mai optimista ca mine si ma incurajeaza, ma sustine, imi spune ca o sa ne facem prieteni noi si vom invata ca inainte. In liceul din Spania, unde studiam noi, eram cele mai bune din liceu, in totdeauna luam locul intai, iar profesorii ne iubeau. Cand am anuntat vestea plecarii noastre cu totii s-au intristat. Nu aveam de ales, tata asa a decis.

     Prezent:
   Suntem in camera noastra, eu si Naomi stam in aceeasi camera deoarece suntem de nespartit. Avem paturile fata in fata. Eu stau pe telefon, iar Naomi scrie. Ea este pasionata de povesti si tot timpul scrie, iar la sfarsit imi da mie sa le citesc si sa dau verdictul. Cred ca asta face acum. Are imaginatia foarte bogata.
  -Fetelor, pregatirea °o aud pe mama din capatul coridorului.
  -Unde mergem?
  -Surpriza, voi doar imbracati-va in cava decent. 
  -Naomi, cum adica ceva decent?     
  -Pai, o fusta si un tricou sau camasa, o rochie draguta sau niste pantaloni negri cu un tricou alb sau o camasa de aceeasi culoare. Ceva de genul.
  -Optez pentru a 3-a varianta.
  -Ma gandeam eu ca nu o sa iti iei fusta sau rochie.
  -Nu-mi plac.
  -Stiu.
  -Tu cu ce te imbraci?
  -Cred ca imi i-au rochia asta.
Imi arata o rochie neagra cu dantela, pana la genunchi, stramta pe corp si cu maneci pana la cot.
  -Da, asta e draguta °raspund cu un mic zambet.
  -Mama si parul cum ni-l facem? °strig din fata usi camerei.
  -Tot decent.
  -Cum adica?
  -Pai nu stiu, vezi tu.
  -Da mama, multumesc pentru raspuns. °spun intr-un mod ironic.
Naomi a inceput sa rada.
Mama pe deoparte are dreptate, eu sunt cea care impleteste si fac tot felul de coafuri, iar Naomi cea care stie sa machieze si sa puna unghii. Dar in momentul asta nu imi vine nici o coafura in minte. Sunt prea debusolata.
-De machiat, te machiez eu, dar parul cum ni-l facem? °intreaba Naomi.
-Mai intai ne imbracam, ne machiem si apoi voi vedea.