,,Bună!Mă numesc Any.Am părul brunet cu șuvițe blonde .Am 16 ani și cel mai mult îmi place să zâmbesc.Am niște părinți minunați ,niște principii minunați, totul este minunat. Acum sunt în mașină cu părinții mei .Mă duc în vizită la bunicii mei." -Any lasă jurnalul și uită-te pe geam .Sunt atât de frumoși munții și tu stai cu nasul băgat în jurnalul ăla! Închid jurnalul și mă uit pe geam.Mama avea dreptate , munți era minunați, dar mi-a atras atenție prăpastia care era foarte aproape. -Nu îți fie frica! Atunci în fața mașinii apare o căprioară și tata întoarce de volan însă pierde controlul mașinii și cade în prăpastie învârtindu-se. Pentru o secundă mi-am văzut părinții împânziți de sânge și plini de vânătăi și cioburi. Am încercat să strig după ajutor , dar în loc de ceea ce vroiam să spun s-a auzit un geamăt. Ochii mi se închideau încet , dar înainte să îi închid am văzut un băiat blond care mi-a zis: -Totul va fi bine. După aceea nu îmi mai amintesc nimic.Deschid ochii și văd o femeie roșcată cu ochii căprui care îmi zâmbește.Îmi zice că se duce să îl cheme doctorul.Mă simțeam ciudat. M-am ridicat în capul oaselor și mi-a trecut prin minte imaginea cu părinții mei.După câteva minute a venit un bărbat brunet cu ochii albaștri îmbrăcată în alb.Era doctorul. -Ce s-a întâmplat? -Păi.....Ai avut un accident de mașină.Ști cum te numești? -Nu!Părinții mei .Ce s-a întâmplat cu ei?Mă numesc Any White. -Ești o fată foarte norocoasă Any White. -Părinții mei? -Păi......au.......m....m.....murit. Eram șocată.Lacrimi mi se scurgeau pe obrajii palizi.Nu se putea așa ceva . Era imposibil.Viața mea era acum distrusă.Ce o să se întâmple cu mine? Unde o să stau? -Ești foarte norocoasă.Erai scoasă din mașină și îndepărtată de lângă ea astfel încât explozia nu te-a afectat.Mașina a explodat. Bunica ta va venii după tine într-o oră.Doctorul a plecat. Peste o oră apare bunica.Casa ei era plăcută.Mi-a spus că cealaltă casă pe care o aveam ( cea în care stăteam cu părinții mei ) fusese vândută deoarece operațiile mele și ale părinților mei fuseseră costisitoare.Trebuia să mă mut la școala din acel sat . Nu vorbisem deloc.Mi se părea că se sfârșia lumea după ce a auzit cei s-a zis că mi-au murit părinții. Într-o zi de început de toamnă , bunica m-a trimis să iau o gură de aer și să cunosc satul .Am mers până când am văzut o pădure.Înainte să intru în ea cineva m-a oprit.Cunoșteam glasul ,parcă același glas care mă salvase . -Nu ar trebui să intri acolo! Mă întorc și zăresc un băiat blond cu ochii verzi.(poza mai jos)
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Mi se părea că îl cunosc , dar nu știu de unde. -De ce? -În ea sunt lupi.Mă numesc Eric Wolf , apropo. -Eu sunt Any White. -Aaaa......Fata cea nouă. -Da! -Vrei să mergi într-un loc incredibil? -Depinde.Unde este? -În pădure. -Nu ziceai că sunt lupi acolo? -Am zis doar ca să nu intri .Este pădurea familiei mele.Nu vroiam să îmi vezi locul. -OK. Intrăm în pădure.Îmi era teamă deoarece știam că mințise , chiar erau lupi.Știu mereu când cineva minte .Parcă simt minciuna. Mergem până când dăm de niște tufișuri.Eric le dă din calea noastră.După aceea am intrat.Era o frumusețe rară : iarba și frunzele verzi ca smaralde străluceau, susurul limpede al râului cristalin te calma. Simt deodată niște picături pe față.Eric mă stropise.I-am întors mișcarea.După ce am râs și ne-am udat ,ne-am aruncat pe iarba moale. -Nu pot să cred! -Ce că te-am udat?! -Nu!Că am râs.Am crezut că nu o să o mai fac niciodată -De ce? -După ce părinții mei au murit am simțit că nu mai pot . -Îmi pare rău! -Și mie! -Ar trebui să plecăm , mâine avem școală. -OK. M-a condus până acasă.Era singurul care m-a făcut să zâmbesc de când am aflat că mi-au murit părinții. Acasă am mâncat repede și m-am băgat în pat.Vroiam să vină ziua de mâine ca să îl pot reîntâlni pe Eric.
Bună!Vreau să știu dacă vă place povestea .Puteți să îmi scrieți în comentarii sau în privat (dacă vă place).Accept idei și păreri ,iar dacă o să îmi placă o să le pun în următorul capitol Mă ajutați super mult dacă îmi votați povestea. P.S.: O să postez o dată pe săptămână , miercurea.
