Pe o stanca neagra, intr-un vechi bordei
Unde curge-n vale bors cu taietei
Plange si suspina tanara Marghioala
Dulce si suava ca un ciob de oala
Ca-i tarziu, si iata! Gheorghe-al ei dorit
A plecat la crasma si n-a mai venit...
Un harb de ceas anunta noaptea jumatate.
La bordei in poarta oare cine bate?
- Eu sunt, fa Marghioala, Gheorghe-al tau dorit!
Eu, si de la crasma ma intorc machit!
Da deschide-odata! Cainii ma-nconjor!
M-am pisat pe mine si mi-e frig de mor!
