Just a ghost

O singura privire

Am fost izgonit in lumea fantomelor acum multi ani.N- am mai simtit razele soarelui ,n -am mai simtit adierea vantului de vara ,n-am mai simtit picaturile reci de ploaie.In fiecare seara imi imaginez ca voi putea scapa si voi putea iesi din nou sa simt razele de soare .Nimeni nu ma poate elibera .Am incercat.Am fost izgonit de tatal meu ,un demon al intunericului ,dupa ce am renuntat la a mai face rau oamenilor .Ma pot arata oamenilor ,dar nu ii pot atinge ,nu pot atinge nici un lucru .Ăsta este cel mai urat sentiment sa nu simiti sau sa nu atingi lucruri .Cred ca imi voi petrece eternitatea printe suflete goale.Astazi se muta ,iar o familie .Vreau sa mi bat joc de ei ,pana se sperie si pleaca .N -am chef sa ma simt mai prost cand îi vad cum ies afara si simt razele soarelui si tot nemultumiti sunt.

Cred ca au venit ,se aud tot felul de zgomote .Ma duc la geam si vad o familie ce descarca cutii pline cu lucruri din masina .Doi parinti si o fata .O singura privire am aruncat pe geam ,m -am transformat ca sa ma vada .Fata isi arunca ochii patrunzatori catre mine .Ii fac cu mana sa vad cun reactioneaza .Ramane blocata timp de cateva secunde ,iar apoi se incrunta usor .Ciudat n-am mai vazut o fata care sa reactioneze asa de bine pana acum. Urmaresc familia cum intra in casa .Fata doarme in camera de la etaj ,prima din capatul scarilor .Perfect ,in camera este o oglinda veche .
Ma duc in camera cutii peste tot .Ea isi aranja cartile .Foarte multe carti.Ma apropii de ea usor. Ii simteam parfumul dulce . Se intoarce brusc .Ma vede si se intoarce inapoi
- Cred ca cartierul ăsta m -a innebunit .spune ea usor in timp ce eu pufnesc usor in ras.
-Eu cred ca nu .Ne fixam cu privirea timp de cateva minute ochii ei versi patrunzatori ii intalnesc pe ai mei .
-Cine esti ? Si ce cauti aici?
-Eu de acum iti voi bantuii visele .
-Da ,poate cosmarurile!
Dispar ,ranjind .Nu stiu de ce ,dar mi se pare ca cu ea voi avea mai mult de munca .
O vad cum ramane socata ,dar apoi se intoarce la treaba ei.