Iti amintesti dragul meu ca eu nu urasc pe nimeni, iti amintesti acea seara cand ti-am spus de ce fel de persoane am dat de a lungul vieti mele pana sa te întâlnesc? Cred ca iti amintesti cat m-au mintit si cate mi-au facut, dar in ciuda a tot nu am putut urî pe nimeni. De ce? Cateodata nici eu nu stiu. Dar cateodata am atatea exemple, si printre ele este si faptul ca urasc ura. Urasc sa vad ura in vorbele si pe chipurile oamenilor deoarece stiu ca acea ura se ascunde in suflet, iar mie nu imi plac sufletele pline de ură. Nu sti ce simt eu cand tu imi arunci toata ura pe care o porti surori mele in fata. Ea tie nu ti-a făcut nimic, nu inteleg cum o poti urî atata, de ce o faci? Da poate a facut unele chesti care pe mine poate m-au afectat dar nu accept ca tu sa o urăști. Nu pot suporta sa iti aud ura pe care i-o porti atat de usor, ma doare. Da ma doare ai citit corect. Este sora mea și chiar de nu ar fi fost tot nu as fi vrut sa ii porti ura. Nu vreau ca omul pe care il iubesc sa aiba ura in suflet. Ura e ceva ce eu nu pot accepta, ura este un sentiment pe care eu nu il voi primi in inima mea niciodata. Stiu ca niciodata nu poti spune niciodata, dar nu stiu ce ar mai putea sa se intample incat sa vreau sa urasc pe cineva. Am fost ranita, inselata, mintita, am fost si un pariu, am fost amenintata cu moartea si in feluri pe care nu mi doresc sa mi le amintesc, am fost batjocorita, jignita, bătută, blestemata,am fost pacalita mic copil si atinsă de acei doi oameni si tot nu i-am putut urî, doar m-am rugat la dumnezeu sa uit prostia pe care o facusem desi nu aveam nici 10 ani, mi-a fost distrus sufletul incat am luat un pumn de pastile sa mor, dar tot nu am putut deschide usa urii. Am trecut prin toate astea si tot nu am putut ajunge sa urasc pe cineva, dar tu pur si simplu poti urî fara un fapt concret. Iarta-ma dar nu suport asta, as vrea sa iti tip in fata sa nu o mai urăști, dar mi-ai raspunde in feluluri care m-ar rani si mai rau asa ca tac, dar tacerea asta ma doare si ma ucide putin cate putin.
