Seful cartierului de sefi

Praleo scapa din orfelinat...

Introducere: Se faceau orele 3 ale dupa-amiezii. In mahalalele de la marginea Bucurestiului de toate zilele, intr-o zi dogoritoare de iulie. Faptul ca nu a mai plouat de mai bine de 2 luni se putea observa si pe talpile crapate ale membrilor cartelului din groapa, ce umblau adesea desculti. "Groapa", dupa cum a numit-o si legendarul Eugen Barbu, era o zona crespusculara sub forma de tuneluri subterane. Groapa adapostea, in afara de sobolani si multe gunoaie rasfirate, un hotel-labirint pentru oamenii strazii. Si nu erau orice fel de oameni ai srazii, ci unii al caror sef se proclama El Praleo, adica, traducand din tiganeasca, "fratele". Era un fel de lider de cartel foarte cunoscut in Europa de est, ce si-a castigat renumele prin trafic de droguri si contrabanda cu tigari, inca de pe vremea cand sarise gardul orfelinatului "Pionul 2" din Bucuresti. Parintii il lasase acolo fara niciun fel de mustrare de constiinta, impinsi de alcoolism si saracie, pe cand implinea 11 ani micutul Praleo din Ferentari. Sarise gardul noaptea, impreuna cu un coleg de camera, la 2 ani de cand pasise prima data aici. Si-a gasit in scurt timp ocupatie, impins de nevoile strazii si prieteniile pe care si le facuse imediat in cartier.
- Radule, stii ca tu esti prietenul meu cel mai bun..daca nu erai cu mine in orfelinat cred ca imi zburau aia creierii atunci, cand am furat mancare din biroul lui Betty. M-ai aparat si ti-ai luat tu bataia in locul meu. Ce zici, prieteni pe viata?
Micutul Praleo ii intindea mana in semn de amicitie camaradului, iar Radu o apuca iute si o stranse puternic:
- Prieteni pe viata.
- Bun, sa mergem sa facem rost de niste tigari si niste bani. Nu voi uita niciodata cum ne ascundeam pe acoperis sa fumam. Relaxeaza-te radule, acum suntem liberi..
Ce intelegea Praleo despre libertate la cei 13 ani pe care ii avea? Adevarul e ca, asa golan, fara carte si abandonat de familie, intelegea parca lucrurile cu un orizont mai larg decat unii adulti care isi traisera viata in puf. Cand vorbea, intelegeai ca micul print din orfelinat, asa simpatic cu pistrui cum era, stia prea multe despre viata..era matur! Si maturitatea asta avea sa-l coste multi ani mai tarziu, cand statea cu figura abatuta pe trotuar si jandarmii au navalit spre el.
Partea 1

- Si de unde sa luam tigari, nu vezi ca e noapte? Nu-i nici dracu pe strazi si oricum mi-e rusine sa cer
- Cu rusinea mori de foame, Radu. Hai la magazinul ala mare, poate gasim ceva
- Esti prost? Si de unde bani, ne da ma-ta?
- Mama e moarta retardule. Si cine a zis sa cumparam? Intram si noi, vedem ce e pe acolo si poate ciordim un pachet. Pun pariu ca e o proasta acolo, sau un prost, il facem rapid
- Vrei sa ne prinda, sa ne duca inapoi in orfelinat?
- Taci, ca stiu eu ce fac, tu stai langa mine
Primul care intra in magazin e Praleo. Radu, mai sfios de fire, se opreste in pragul usii si da impresia ca vrea sa se intoarca in strada, dar Leo il prinde cu ambele maini de tricoul verde ponosit si il trage dupe el: hai ma, prostanacule, ii spunea el.
- Sarut mana, doamna.
- Buna draga, vrei sa te servesc cu ceva?
- Stiti aaa, da as vrea. Aaah..tata m-a trimis sa-i cumpar un cartus de tigari..dinala rosu...ala de deasupra
Leo ii arata vanzatoarei cu degetul catre acel cartus de marlboro rosu pus pe raftul din spatele ei. Radu se smulge de langa el si fuge afara din magazin, lasand usa sa se tranteasca singura. Vanzatoarea, mirata:
- Ce e cu el? E fratetu?
- aaah..mda..nu-l bagati in seama, e prost si nu-l asculta pe tata
- Deci vrei un cartus de tigari, bine draga. Uite-l aici, te costa un milion doua sute
Leo incepe sa se caute prin buzunare, baga o mana, apoi cealalta. Tine mana dreapta in buzunar si apuca pachetul de tigari cu cealalta mana. Vanzatoarea prinde si ea pachetul, printr-un gest de mustrare.
- Pai ce ti-am spus eu acuma? Nu trebuie sa platesti mai intai? Sau nu ti-a dat taica-tu bani? Ma copile..adu banii si dupaia discutam
In momentul in care vanzatoarea nu sfarsise bine ultimul cuvant, Leo scoate din buzunarul in care tinea mana un briceag. Se pare ca e briceagul pe care l-a primit de la taica-su cand l-a abandonat la orfelinat, singurul lucru de fapt primit vreodata de la el. Ce isi spunea micutul in minte, probabil: "acu am ocazia sa-l folosesc prima data, nenorocita asta nu stie cine sunt eu". Printr-o lovitura puternica, ii baga cutitul direct in mana cu care tine cartusul de tigari pe masa, strapungand-ui palma in regiunea metacarpienelor.

Partea a doua

- Uite, Radule, ti-am spus eu. Nenorocita nu a avut nicio sansa, ai fugit ca prostu..
- Ce ai facut, cum ai luat atatea tigari din magazin?
- Tii minte briceagul ala vechi de-l aveam cu mine..i-am facut cunostiinta cu mana lu' aia
- Esti prost Leo? Hai sa fugim, vine politia acum
- Taci din gura. Ne trebuie un foc, poate gasim prin parcu ala...hai sa trecem
Cei doi au traversat impreuna bulevardul Dinamo, intrand direct in parcul " salcamilor". Acolo, dupa umbrele ciudate ale noptii, care licareau ca niste aripi de pasari fantomatice, intr-un foisor indepartat de alee si luminat slab de un felinar, Leo observa o gasca de baieti ce erau foarte galagiosi, se pare ca spuneau bancuri cu Ion si Maria, sau ceva de felu asta. Pareau foarte distrati, scuipau coji de seminte si unii dintre ei bateau mingea. Trecand la cativa metri de foisor, Radu si Leo se trezesc cu o minge zburand pe langa ei, care se opreste in fata lor pe iarba.
- Hei, pustiilor, ne aduceti si noua mingea?
Leo, vazand ca nu are incotro s-o apuce, ridica mingea si se intreapta catre foisor.
- Si daca ne violeaza sau ceva..cum au incercat aia mai mari in orfelinat?
- Mi-ai spus ca suntem prieteni. Deci vii cu mine, prostule. Mai am briceagul ala la mine inca, nu eram prost sa-l las in magazin. Ma apar daca trebuie
Leo ii intinde mingea celui mai inalt dintre baieti, care ii si multumeste:
- Merci ba, pustiule. Ia spune...cum te cheama pe tine si pe astalalt?
- Eu sunt Praleo, sau simplu Leo poti sa-mi spui. Si asta-i fratele meu de la orfelinat, Radu
- Hai nu mai spune( zice cel cu tatuaj pe gat, era o stea mare cu 6 colturi si in mijlocul stelei un cap ranjit de leopard) Voi sunteti de la orfelinat?
- Da, din Ferentari de la Pionul 2
- Si cum a-ti ajuns pe aici?
- Pai...am sarit un gard, pe urma inca un gard, si iata-ne aici
- Foartee tare (face tatuatul catre restul gastii lui). Ii luam pe astia mici cu noi? Poate ii invatam cum sa faca si ei chestia aia..sunt tare smecheri baietii