Pierdut

Capitolul 1

"Afară plouă cu stropi imenşi,iar eu simt că mă sufoc în micuțul meu apartament. Niciodată nu mi s-a părut mai gol ca acum. Ai plecat,luând cu tine tot. Până şi pe mine. Sună puțin exagerat,dar simt că am plecat odată cu tine,lăsând în urmă doar o carcasă goală. Amintirile cu tine,cu noi,zboară peste tot în jurul meu,iar eu simt că rămân fără aer. Simt că sunt sub apă si lichidul rece îmi umple plămânii. Dar,nici măcar apa înghețată nu se poate compara cu sufletul meu. Simt că spațiul dintre coastele mele este gol,lăsând frigul,dorul si regretele să mă învăluie. Te-am lăsat să pleci. Nu am luptat îndeajuns pentru tine,pentru noi. La dracu! Te-am lăsat să pleci,deşi nu asta îmi doream. Nu am ştiut să lupt pentru ceea ce vreau şi mă urăsc pentru asta. Privesc absentă pe geam luminile oraşului şi tot ce am în minte este zâmbetul tău. Zâmbetul care îmi încălzea sufletul şi îmi arăta cât de mult însemn pentru tine. Zâmbetul pe care nu am ştiut să îl apreciez la timp şi l-am distrus. Zâmbetul pe care,probabil,nu îl voi mai vedea. Sau nu va mai fi pentru mine. Nu mă pot gândi că ai putea fi cu altcineva. Este ca şi cum cineva încearcă să îmi scoată inima,dar nu face decât să o izbească de coaste în mod repetat,făcându-mi plămânii să urle. Lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji,dar nu încerc să le şterg. Ele sunt dovada că noi am fost şi că durerea este reală. Atât de reală încât plâng noaptea înainte să adorm,iar ziua privesc în gol,fiind acaparată de amintiri. Atât de reală încât nu pot respira în lipsa ta. Atât de reală încât pumnul meu izbește sticla geamului,transformând-o în cioburi şi împrăştiindu-le pe covorul pe care mai demult am făcut dragoste. Acum totul pare dintr-o altă viață,nu de acum câteva luni. Sângele mi se scurge pe degete şi încheietură,dar durerea nu se poate compara. Cioburile care îmi înpung carnea par nişte înțepături pe lângă ce e în sufletul meu. Mă simt ruptă în bucăți şi izbită de perete. Şi atunci când cred că îmi revin şi pot respira,se întâmplă iar. Sunt victima propriei mele minți şi a propriilor mele sentimente. Şi nu pot scăpa. Scot o țigară cu mâinile tremurânde din pachetul mototolit şi o duc spre buze. Fumul toxic îmi umple plămânii,dar nu poate umple şi golul din sufletul meu. Tu eşti singurul care poate. Tu eşti salvarea mea şi dacă nu vii,rămân singură cu amintirile ce mă mănâncă de vie. Te rog,întoarce-te şi oprește durerea. Doar tu o poți face."