Exipră și inspiră,
Și lasă totul să plece...
Pentru frumusețea de a lăsa,
Pentru frumusețea toamnei.
Maladiile n-au niciun sens acum.
Dar eu voi fi bolnav de cea mai gravă,
Iubire fără de veac,
Ignorare de două...
Pentru că noi suntem speciali,
Pentru că noi n-avem pereche.
Stările n-au niciun sens acum.
Visează toată viața și trăiește,
Adolescența-ți curge prin sânge...
Pentru că eu am pierdut,
Pentru că sunt prea gri.
Incertitudinile n-au niciun sens acum.
Fii bipolar și fii complex,
Pacea ești tu și visează, conturează.
Pentru că Pluto este perfect,
Pentru că totul este abstract și posibil,
Inima n-are niciun sens acum.
— lasa asta, sunt doar cuvinte seci fara sens si din vanitate, tu asculta aici:
Atunci când stelele cad,
Și se prăbușește totul,
Și luna aduce numai negură,
Și tu ești pustiit și zaci,
Eu voi fi acolo.
Când interesele sunt prea adânci...
Când știi totul și nimic...
Doar caută-mă.
Vino la mine, pe pluto.
Vino la mine, suflet îngândurat...
Noi suntem de vină și murim....
Și un whiskey și-o țigară nu repară nimic.
Pentru că mergem în afara clepsidrelor.
Asta nu-i poezie.
Asta-i lecție de viață.
Și ascultă vorba asta dintr-o tabără,
Și ascultă ceva neschimbat de ani:
Nu mai plânge acum,
Când vei avea cu adevărat nevoie,
Totul într-o enumerație însângertă:
Nu vei mai putea nicidecum.
Da, trandafirii au murit.
Da, zăpada e neagră,
Da, fumez și trădez,
Da, sunt eu și nu-mi pasă.
Da, ești tu.... hai undeva,
Undeva departe, acasă.
Hai pe Pluto și doar lasă.
Lumea-i rea și vântul iară bate,
Și norii ne știu ale noastre păcate.
Zilele ne sunt numărate.
— notă depresivă.
—eu, neînțelesul, uitatul și săracul, doar eu.
