Prima Dragoste

Băiat Drăguț... 😍😍

Eu sunt Ariana. O fată simpla și nepopulară... Am puțini prieteni dar adevărați..
Este vară, mereu ies cu prietenii vara în parc.
Stăm, discutam, ne distram...
Era totul normal. Oprește o mașină în fața parcului. Coboară un băiat din mașină, mi-a atras atenția foarte repede.
Avea un zâmbet, ohhh și niște ochi căprui 😍😍, simțeam cum mă trec fiorii...
Vine spre noi... Încerc să mă comport normal.
-bună fetele, sunt nou în oraș. Am nevoie de puțin ajutor, trebuie să găsesc o adresă. Mă puteți ajuta?

Fetele au văzut cum am reacționat când l-am văzut, simțeau că-l plac.

-pai... Te poate ajuta Ariana, cunoaște foarte bine orașul.
-ok, spuse el...

Mă ridic și ma duc cu el...
-Bună, sparge el gheața..
-aaa, bună...
-și cum te cheamă? Stai de fapt te cheamă Ariana...
-ce? De unde știi?... Spun eu rușinată
-pai așa au spus acele fete că te cheamă... Spune el amuzant
-și  tu cum te numești?
-Matteo
-ce nume frumos, zic eu cu un zâmbet prietenos. Apropo unde trebuie să ajungem?
-aaa...stai să-ți arăt adresa.. Aici trebuie
-aaa... Știu locul, e destul de aproape de casa mea..
-ce norocos sunt, spune el amuzat...
-și că-ți ani ai? Spun eu...
-16...tu?
-15
Uite că am ajuns, aici e locul....
-mulțumesc mult că m-ai ajutat... Rămân dator...

Stăm unul în fața celuilalt....
Matteo se apropie ușor de mine...
Vine și mă i-a în brațe... Și da să mă sărute dar m-am îndepărtat.
-scuză-mă Ariana...
-nu... Nu e nimic

Vine cineva din acea casă, o fată mai exact și-l sărută pe Matteo..
Rămân uimita, cum adică a vrut să mă sărute dar el are relație...
Nu mai înțelegeam nimic, eram confuză..
Mă îndepărtez ușor dar Matteo da să vină după mine dar îl ținea acea fata în brațe....

Ajung acasă... Mă gândeam doar la el... Nu știam dacă sunt îndrăgostită..
Nici nu știam cum e sentimentul acela. Mă îndrăgostisem pentru prima dată. Era un sentiment frumos...

Trec câteva săptămâni. Mă întâlnesc întâmplător cu Matteo
Îl văd, dau să trec neobservată dar mă vede și striga după mn
-Ariana, stai! Trebuie să vorbesc cu tine.
-ce anume?, zic eu distanta
-te iubesc... Nu știu ce mi-ai făcut... Te iubesc din acea zi..
-eu nu simt asta... (în gândul meu, doamne de ce am spus asta...)
-aaa, e ok. Am vrut să te întreb dacă vrei să fii cu mine...
-cred că știi răspunsul. Încep să plâng și plec spre casă. Ajung în camera mea.
Am vrut să repar greșeala dar am auzit de la o prietena ca are iubita...

Era târziu... Greșeala se plătește sunt conștientă de asta.
Mi-am promis că, dacă îl voi vedea îi voi încerca să-i explic totul...