Rămâi cu mine - Volumul 1

Capitolul 1

-Acestea fiind spuse, dragi elevi, ați incheiat cu succes ciclul gimnazial. Felicitări.

Asta e, ultima zi de gimnaziu. Aștept sa primesc diploma ca să pot să plec mai repede sa sarbatoresc. Bineinteles, alaturi de prietenii mei, la locul nostru preferat.

-Alexa, poza de grup! ne strangem toti colegii pentru ultima noastra poza in formulă completă.

Mai am de trecut doar de examen si apoi pot sa ma numesc boboaca. Imi iau diploma pe care o pun in geanta si pornesc alaturi de prietenele mele cele mai bune, Emy si Gia , si bineinteles ceilalti colegi spre "Erin" , localul unde sarbatorim mai toate evenimentele.

Ajungem obositi de la atata caldura. Ma duc spre bar comandandu-mi un fresh de portocale, urmata si de cele doua prietene ale mele.

- Inca putin si o sa fim boboace, abia astept! Emy aproape ca sare in sus de bucurie dupa ce a terminat clasa a VIII a. 

- Lasa-ma sa ma bucur de vara, incepand chiar cu un meci de biliard. spun eu in timp ce ma duc spre colegii mei.

- Nu prea putem sa jucam, Alexa, mesele noastre sunt ocupate. ma uit spre mesele de biliard din fundul localului si nu mare imi e mirarea cand vad un grup de vreo 6-7 baieti invartindu-se in jurul meselor noastre preferate cu tacurile in mana.

- Jucam la alta masa, nu e problema. spun in timp ce ma indrept spre masa de langa grupul de baieti. Hai Cata, nu vi? Sau vrei sa joc singura?

-Vin acum. 

In timp ce il astept pe Cata sa vina sa jucam, imi scot mobilul sa imi verific mesajele.

-Auch!!! Exclam cand capul meu este lovit de ceva dur. Nu imi ia mult sa realizez ca am fost lovita cu un tac in cap, si ca posesorul acestuia sta chiar in fata mea, abtinandu-se sa nu rada.

-Scuze micuto, nu te-am vazut! tipul care tocmai m-a lovit incearca sa para convingator, dar se da de gol cand aproape ca bufneste in ras.

-Ti se pare amuant ca aproape am lesinat din cauza ta? il intreb ridicandu-mi ambele sprancene si micsorandu-mi ochii, ceva tipic mie cand ma enervez

-Nu, chiar imi pare rau pentru asta. incearca sa se scuze

- Si atunci de ce razi? il intreb incercand sa raman calma 

-De tine. imi raspunde simplu. Esti amuzanta incercand sa pari serioasa la aproape 1,60. Si pentru faza cu lovitul chiar imi pare rau.

- In primul rand chiar am 1,60 si in al doilea rand daca vrei sa te revansezi pentru lovitura nu mai juca biliard, pentru binele altor persoane. spun in timp ce ma intorc si plec spre prietenii mei cu un zambet pe fata, auzind cateva rasete venind de la prietenii baiatului pe care l-am lasat fara replica.

-Alexa,esti ok? ma intreaba Emy cand ajung langa ei.

-Da, sunt ok, doar ca mi-a trecut cheful de biliard. Cred ca ma duc acasa.

-Sigur esti ok? tu niciodata nu pleci asa devreme fara sa joci ceva. 

-Da.. sunt bine, serios. Distractie placuta in continuare. spun inainte sa imi iau geanta si sa ies din local.

Ok, poate sunt putin ametita de la lovitura aia, si nervoasa din cauza persoanei care a facut asta, dar imi trece mie. Asta daca nu apare iar sa ma mai loveasca cu ceva :))

Ma duc spre statia de taxi de langa local si raman dezamagita cand vad parcarea goala. Super, acum trebuie sa ma imbulzesc in autobuz, asa ametita cum sunt.

Traversez spre statie si aproape ma impiedic cand il vad pe partea opusa strazii, langa prietenii lui. Ma intorc rapid rugandu-ma sa nu ma vada si sa vina la mine. Trag cu ochiul la el si il vad cum isi ia ramas bun de la prietenii lui si vine spre locul unde sunt eu, avand un zambet ciudat pe fata. 

-Buna, micuto! ma saluta zambind siret.

- Buna si tie, ai venit pentru runda a doua? Dar te rog, de data asta sa nu mai fie dureroasa, deja am ameteli de la ultima lovitura. incerc sa par serioasa in fata tipului cu ochi verzi.

- Asa esti mereu? ma intreaba 

-Asa cum? intreb la randul meu, nedumerita

-Asa tafnoasa. Ti-am cerut scuze pentru mai devreme, si acum te-am vazut aici singura si am zis sa vad ce faci. 

-Nu sunt tafnoasa, asta e modul meu de a vorbi cu persoanele pe care nu le cunosc si ma calca pe nervi, scuze

-Pai atunci hai sa ne cunoastem, Eu sunt Chris. Imi intinde mana 

-Alexa. Imi pare bine, dar tre' sa plec, nu vreau sa pierd autobuzul. 

-Aaa, autobuzul ala? spune si imi arata spre autobuzul care tocmai pleaca din statie

-Firar, trebuie sa merg pe jos acum.

-Te insotesc eu, oricum nu am altceva de facut.

-Nu, mersi , nu e nevoie. incerc sa il fac sa se razgandeasca

-O, haide, asa ma revansez si pentru lovitura aia. Si in plus, ai spus ca inca ai ameteli ceea ce inseamna ca nu pot sa te las singura si sa risc sa lesini pe undeva din vina mea, nu? supne zambind

-Ok... cedez si pornim spre casa mea

Mergem unul langa altul pe strada fara sa spunem ceva. Defapt, nici nu am avea ce sa spunem, nu ne cunoastem. 

-Si, cati ani ai? sparge linistea

-15. tu? il intreb curioasa

-Aproape 18. 

-Hmm, major... 

-Inca nu, din fericire. Mai am cateva luni sa ma bucur de minoritate . Spune razand

-Nu vrei sa fii major? il intre curioasa

-Hmm, jumi juma.  Tu intri la liceu nu? schimba subiectul

-Da, abia astept . am continuat sa vorbim despre nimicuri pana am ajuns pe strada mea. 

-Mersi ca m-ai condus. ii zambesc 

-Pentru putin. Esti ok cu ametelile, nu ? intreaba 

-Da, sunt ok. 

-Bine, pai atunci , mai vorbim , daca vrei. 

-Ok, pa Chris. 

-Pa, Alexa.  ma saluta inapoi si pleaca in timp ce eu intru in casa si ma duc direct in camera mea.