Regret

Iluzie

De ce imi vorbesti? De ce ma strigi si de ce ma bantui? Nu ma mai poti controla cum de fapt nu ai facut o niciodata. Nu ma mai ispitii, nu imi mai cere, nu ma mai obliga. Aleg sa ma descompun in schimbul libertatii. Te-am creeat din nimic si tot acolo vei ajunge, singura sau cu mine. Eu nu te strig, eu iti soptesc. De ce ma readuci in timp si ma porti prin ganduri? De ce te hranesti cu psihicul? Am inotat in marea de vise si m-am inecat la malul sperantei. Am cladit un imperiu in interiorul zidurilor tale, am construit bariere si cucerit teritorii. Acum eu conduc regatul interiorului tau. Crezand ca ma controlezi, ai gresit. Te simt din exterior la fel de slaba ca si in interior. Esti prinsa la mijloc intre mine si acum te judec. Am sa te atac din ambele parti pana iti va fi frica. Paraseste-ma odata cu gri-ul de mi-l porti de atata vreme si lasa-mi sufletul intr-un pastel de culori. Te-alung in furtuna ce-mi era odata prietena si-n linistea haosului. Mi-ai vrut binele, dar acum e prea tarziu.

Asa ca tu, Constiinta, ai primit cheia pe care eu inca o astept. Cheia spre libertate. Eu raman aici incercand sa-mi pictez fiecare pas cu propriile acuarele.

Lasa-ma, te rog, in propria-mi poveste si doar accepta. Ai pierdut... omule...

Dai timp timpului...nu uita!