Jurnalul unei creaturi

Amintirea

Erze statea si se uita la micul ei lantisor de la gat,singurul lucru care o leaga de familia sa,plangand si amintindu-si de viata de acum 100 de ani.
Nu isi putea imagina ca a ajuns in anul 2017 si nu si-a mai vazut familia de 100 de ani.
Amintirea lor o macina,o macina pe interior.
*Erze*
Ma uit pe geam,e primavara. O ploaie calda isi face simtita prezenta,picaturiile mici lovindu-se puternic de acoperisul casei unde locuiesc,in Constanta.
Tot ce mi doresc acum,e sa fie langa mine. Dragul meu Avi,prietenul meu cel mai bun. Nici pe el nu l am mai vazut,decand tatal sau a vrut sa ma repeasca.
Problema noastra de cativa ani,decand a inceput razboiul cu oamenii mai exact.
*autor*
"-EU MERIT TRONUL ,BONGZEN!
-BA NU! EU IL MERIT! EU SUNT DESCENDENTUL TRONULUI SI STI PREA BINE ASTA! TU VREI CA OAMENII TAI SA FIE SCLAVII TAI SI SA IMPUTINEZI RASA!
- SI TU CE VREI,REGE SLAB CE ESTI? TU II VREI APROAPE ,CHIAR DACA EI SUNT SPERIATI DE TINE! EU VOI FII REGELE!
-NU VREAU CA AVI SA SE MAI ATINGA DE FATA MEA SAU DE FAMILIA MEA! SUNTETI EXILATI!"tipau amndoi
Asta e in gandul lui Avi si a lui Erze. Tot ce vor e sa se revada.
*Avi*
-Tu,dragul meu fiu,vei avea tronul,iar Erze v a fii curva ta! ascult cuvintele taioase care vin ca niste sageti din gura tatalui meu si imi strang pumnii de nervi.
Gandul imi sta doar la ea,si la cum am reusit sa o salvez acum o saptamana.
Oare ea ce face? Oare se gandeste la mine?

Ok,asta e primul capitol,sper ca va place,la 10 voturi o sa continui.
Multumesc de lectura si scuzati greselile!
C

atalinaComan coperta