Lost in eternity

Chapter I

   Era întuneric. Landon se afla într-un întuneric total. Fugea printre ramurile groase a copacilor fără a avea o destinație precisă. Era pierdut, atât fizic cât și psihic, era în căutarea unei ieșiri din acea pădure obscură dar și în căutarea propriei persoane. Nu știa asta, dar totuși o parte din sufletul său era conștient. Continua să fugă și pare că încera să fugă de cineva... sau de ceva. Maioul său alb îl încurca, deoarece era prins de către ramurile copacilor ce apăreau de nicăieri. Fugea uitându-se în spate în speranța că nimeni nu-l urmărea și că într-un sfârșit avea să găsească ieșirea din acel întuneric rece și înspăimântător, dar se întorcea mereu la locul de unde a pornit. Un cerc de copaci doborâți la pământ, o figură geometrică perfectă și o siluetă departe în umbră cu ochi de foc care-i zâmbea șiret...mereu se trezea în acest moment.

Cearșaful de sub el este ud, iar abdomenul acoperit de stropi de transpirație. Ochii îi sunt larg deschiși iar respirația alarmată. Acest coșmar are mereu acelaș efect asupra lui. Se ridică de pe pat și rezemându-se cu mâinile de perete încercă să-și calmeze inima ce bate mult prea repede. Când însfârșit e calm, deschide din nou ochii și privește în jur. Camera se află într-un haos total. Plapuma cu care se presupune că Landon ar fi trebuit să se învelească stă aruncată pe podea alături de maioul alb cu care era îmbrăcat înainte să se culce. Dă cu piciorul în ghiozdanul aruncat la fel în mijlocul încăperii și părăsește camera. O aude pe mama lui fredonând un cântec la bucătărie. Tatăl lui e din nou absent, nu prea reușește să participe în viața fiului său de ceva timp fiind foarte ocupat cu munca în Italia pentru ai putea oferi un trai decent și un viitor asigurat fiului său. Landon s-a obișnuit să o aibă doar pe mama lui alături care uneori e prea protectivă și sentimentală. De la un timp a încetat să-i povestească despre coșmarul său zilnic pentru că tot ce primea din partea ei erau niște răspunsuri seci și era clar evident că evita subiectul. În timp ce coboară scările de marmură, începe să simtă un miros puternic de clătite care îl așteptau pe masă alături de un pahar de suc de portocale. Intră în bucătărie fără a face gălăgie și o găsește pe mama sa fredonând un cântec în italiană și mișcându-și ușor corpul în ritmul lui.

   Calliah Belmondo, este cea mai frumoasă femeie pe care Landon a reușit să o vadă în cei nouăsprezece ani trăiți pe pământ. Părul negru ca smoala i se lasă în valuri pe spatele subțire. Rochia bej și mulată îi accentuează perfect talia de viespe și picioarele lungi.
—Neața, mamă! îi spune Landon în timp ce se așează pe scaunul de la masă.
Mama lui tresare și dintr-o mișcare reușește să se întoarcă cu fața la el. Își pune mâna la inimă și oftează puternic.
—Neața, puiule!îi răspunde ea.
Ochii căprui azi bat într-o culoare de verde deschis și sunt puși în evidență de gene lungi și dese. Buzele îi sunt colorate cu un ruj roșu iar parfumul dulce pe care îl poartă este împrăștiat prin toată încăperea. Landon îi zâmbește și începe să devoreze clătitele din farfurie.

Închide în spatele său ușa casei și se îndreptă cu pași grăbiți spre mașina lui neagră ce stă parcată în față. O dezblochează cu ajutorul telecomandei pe care o are în mâini și urcă la volan. Sunetul produs de Maserati-ul lui îi provoacă o deosebită plăcere și privindu-se pentru ultima dată în oglinda retrovizoare pornește spre liceu. Conduce cu mare atenție însă nu-și poate lua gândul de la coșmarul său. Vrea să afle de ce continuă să aibă acelaș coșmar de mai bine de doi ani. Se tot întreabă cine este bărbatul pe care-l vede înainte să se trezească și de ce îi pare atât de cunoscut. Oprește mașina pentru al lua pe Noah din fața casei sale. Îl găsește pe blond cu zâmbetul până la urechi și cu ghiozdanul atârnat pe un umăr. Noah intră în mașină și-l lovește pe Landon pe umăr în semn de salut. Observă instantaneu că prietenul lui nu e în apele sale, însă decide să nu redeschidă subiectul pe care Landon îl urăște atât de mult.
—Ce faci, gigantule?îl întreabă vesel Noah.
Landon zâmbește slab și-i spune:
—Mă pregătesc moral pentru meciul de astă seară.
Blondul se face comod pe scaunul său și-i spune:
—Nu fi atât de stresat, frate! E ultima zi înainte de vacanța de iarnă, trebuie să fii fericit! Plus la asta mai avem și petrecerea la Agness după meci!
Landon spera din tot sufletul ca prietenul lui să nu readucă în discuție subiectul ce poartă numele Agness. Fosta lui iubită este una din cauzele nefericirii sale, deoarece ea se pare că încă nu a înțeles că relația dintre ei doi s-a terminat. Îl urmărește prin liceu și la orce ocazie nu ezită să se arunce în brațele lui, însă el a obosit. Frumoasa majoretă cu părul de foc îi provoacă disconfort. În decursul unui an cât au fost împreună, Landon nu a avut nici un moment de liniște. Agness era mereu și oriunde. Nu a avut nici un moment de liniște și pace sufletească ca să nu mai spunem că prietenii lui au uitat cum arăta la față, deoarece el era mereu obligat să stea cu iubita lui și să-i asculte istorioarele despre cum reușea să înjosească tocilarii din liceu. Relația lor era un cliché, începând cu faptul că el era căpitanul echipei de football iar ea căpitanul majoretelor și terminând cu faptul că erau socotiți ca cea mai frumoasă pereche din liceu. Când a decis să pună capăt acestei povești, Agness a înebunit complet iar el încercă din răsputeri să o evite.
—Știi prea bine că nu o să pun piciorul în casa aia, Noah! îi spune Landon parcând mașina în parcarea școlii.
Ambii coboară din mașină și instantaneu toate privirile sunt ațintite pe ei, însă cei doi prieteni sunt abituați cu așa ceva.
—E doar o petrecere, Landon! Nu te-am mai văzut pe acolo de ceva timp și se vede clar că ai nevoie de puțină odihnă și puține îmbrățișări de domnișoare!
Landon îl privește amuzat pe Noah și-i spune:
—Cum aș putea să mă las îmbrățișat de domnișoare într-o casă cu fosta mea care e mai ceva decât o vrăjitoare și care le poate ucide doar dintr-o bătaie de palme?
Se aude cum cineva își drege vocea în fața lor, iar când își ridică privirea o găsesc pe Agness acompaniată de cele două prietene ale lor care, încă un punct din relația lor pline de cliché, sunt proaste.
—Să o iau ca pe un compliment, dragul meu?îl întreabă ea încrucișându-și brațele la piept.
Landon își dă ochii peste cap și trecând pe lângă ea îi spune:
—Poți să o iei cum vrei tu, dragă!
Își continuă strada spre clasa de istorie cu Noah alături care preferă să tacă.

După ore Landon coboară scările spre parcare în singurătate, deoarece Noah a decis să rămână la școală până la meci. Se urcă în mașina neagră și își aruncă ghiozdanul pe bancheta din spate. Pornește cu viteza spre locul său de munca iar în mai puțin de zece minute se află deja acolo. Intră pe ușile librăriei și zâmbește când îl găsește pe John Carter la casă. Acel bărbat îi este ca un bunel. Când era mic, John îi povestea mereu povești despre creaturi fantastice și nu-l lăsa niciodată fără o carte în cadou. Când a aflat că John are nevoie de ajutor în librărie Landon a fost primul care s-a dus acolo și chiar dacă a refuzat să fie plătit, John îi transferă în fiecare lună o sumă de bani pe cont.
—Ce faci, frumosule? îl întreabă John zâmbind.
—Bine, tu?îi spune Landon în timp ce-l îmbrățișează.
După ce a primit ordinele de la șeful lui, Landon s-a ascuns între rafturile cu cărțile despre religie cu câteva cutii ce au înăuntru niște volume noi.Peste câteva ore Landon așează niște cărți pe raftul din fundul camerei când aude două voci bărbătești vorbind.
—Ceva se întîmplă din nou în acea pădure! Ceața a început din nou să se lase iar cei din sfat încep să facă panică.
Landon se ascunde între rafturile cu cărți și continuă să asculte discuția celor doi:
—Șeriful s-a dus azi în pădure cu pretextul să caute acel "lup", când s-a întors a spus că a găsit din nou aceleași urme și că animalele au luat din nou razna. A găsit-o pe fica lui Samuel fără cunoștința acolo, John! Cercul s-a format din nou iar eu cred că ar fi timpul să reacționăm!
Auzind despre cerc și pădure, Landon presupune repede că cei doi vorbesc despre pădurea de la capătul orașului și despre cercul din coșmarul său. Se duce repede lângă cutiile cu cărți noi pentru a nu-i da de înțeles lui John că a auzit discuția lui cu membrul familiei Baker. Discuția celor doi e afirmația directă că coșmarul lui nu-i doar plodul imaginației sale iar în pădurea aia chiar se întîmplă ceva. Își ia geaca de pe cutii și zboară pe ușă afară dorind să ajungă cât mai repede acolo, afară fiind deja noapte și având o oră până la începutul meciului.

Merge cu o viteză mult prea mare, însă momentan nu-l interesează că poate lua o amendă dacă un polițist îi va apărea în cale. Parchează mașina lângă pădure și luându-și o torță începe să meargă prin ea bazându-se pe propriile instincte și amintiri din coșmar. Calcă pe ramurile putrezite a copacilor și încercă să-și amintească în ce loc începe coșmarul său. După câteva minute de căutare găsește copacul pe care se află un cerc cu mijlocul ars. El este copacul din coșmarul său, însă după ce atinge mijlocul cercului, animalele din pădure încep să o ia razna iar un vânt puternic se pornește. Landon nu se mișcă ci doar urmărește cu atenție cele petrecute fără a avea frică. Frica îi apare când aude un râs puternic în spatele său iar întorcându-se nu găsește pe nimeni. Începe să fugă exact ca în coșmarul său și chiar pentru ceva timp are impresia că visează. Cunoaște extrem de bine traseul pe care fuge, însă se oprește brusc când peste el dă o fată. Ea începe să țipe iar Landon se abține cu greu să nu facă la fel. Fata care îi ajunge până sub barbă începe să-l lovească și să țipe plângând, însă el îi apucă brațele strâns și o lipește de pieptul său. Ea începe să se zbată spunând:
—Nu, lasă-mă!
—Nu te teme, nu-ți fac rău!
Când însfîrșit ea se calmează, își ridică ochii spre el și Landon reușește să-i vadă fața. Înțelege momentan cine este și spune:
—Tu trebuie să fii...