BloodLust

Come, taste the blood!

-Deci, avem un client? Nu de alta, dar deja mă plictisisem. Daray zâmbi în colțul gurii și-și trase gluga pe cap, având grijă ca părul sau argintiu să fie bine ascuns. Nimeni nu trebuia să afle că are sânge pur altfel ar fi dat de necazuri. Merse spre ușă și o deschise larg, aceasta scârțâind zgomotos și făcându-i clientul să tresară. Fața îi fu brăzdată de un zâmbet sinistru ce complementa perfect strania imagine de ansamblu, dar probabil nici măcar nu era sesizabil din cauza întunericului și a glugii ce-i acoperea jumătate din față.

-Intră, miel rătăcit! Îl invită înăuntru, fără a-și putea stăpâni ironia din glas. După miros era om, creaturi patetice care tânjeau după putere. Îl amuzau teribil, mai ales că majoritatea mureau înainte să devină vampiri, puțini reușeau să supraviețuiască procesului dureros de transformare. Dar era în natura lor să nu cerceteze suficient, să nu dețină suficiente informații sau pur și simplu să nu-și dorească să obțină adevărul, să închidă ochii și să se lase purtați de visul dulce al puterii și a falsei măreții. Nu că el s-ar fi obosit să-i avertizeze, din contra, îi lăsa în ceață și îi încuraja să ia cele mai proaste decizii căci și-o făceau cu mână lor. El doar stătea și privea, se hrănea cu suferința din ochii lor, îi dojenea în timp ce ei se zvârcoleau la picioarele lui și cereau îndurare. Avea însă grijă să le ardă trupurile după ce acestea cedau, nu îi era de folos să lase o dâra de cadavre în urma sa.

-De ce ai nevoie? Îl întrebă pe același ton ironic, în timp ce se așeză pe scaun, în spatele unei mese vechi ce-i servea drept birou. Își privi victima cum înghite în sec și abia își controla mâinile tremurânde. Un adevărat spectacol, o tragedie comică pentru el. Îi făcu semn să se așeze în fața lui. Acum îi putea zări și chipul în lumina pâlpâindă a unei lămpi la fel de antice ca și restul încăperii. Deși erau în secolul 21, Daray prefera să păstreze anumite obiceiuri ce-i aminteau de vremuri apuse, în plus considera că aspectul este foarte important pentru afacere. Voia să promoveze ideea de vraci.

-Am...am auzit că vinzi sânge de vampir...adică nici măcar nu știu dacă așa ceva e posibil, dar am auzit lumea vorbind. Spuneau că poți deveni mai puternic dacă bei sânge de monstru... Reuși în cele din urmă să rostească cuvintele, deși vocea îi tremura.

Dar Daray prinse mesajul, ba chiar îl auzi prea clar. Amuzamentul de pe fața lui dispăru imediat și fu înlocuit de dezgust și indignare. Gunoiul ăsta tocmai îndrăznise să-l numească monstru. Dar el se considera cu mult deasupra lor, era o ființă rațională, mult prea sofisticată și elaborată pentru a fi comparată cu o ființă instictuală și deformată. În plus, el a fost născut așa, nu a avut de ales. Monștrii erau cei care își doreau puterea atât de mult încât alegeau calea asta, care își aruncau umanitatea pentru a se simți superiori. Și lui îi era greu să-și controleze furia în momentul de față, însă își mușca buza inferioară și zâmbi. Nu îi plăcea să piardă distracția, era mult mai satisfăcător să-l vadă suferind decât să-l omoare impulsiv.

-De ce vrei să devii mai puternic?

-Pentru că m-am săturat să fiu presat zilnic...pentru că nu mai suport să-și bată joc de mine, vreau să devin mai puternic și să-mi fac dreptate, să mă răzbun...

-Pff, plictisitor. Am mai auzit asta de atâtea ori. Nu poți să fii măcar original?

Tânărul se încordă imediat și păru și mai tensionat, probabil și confuz din cauza cuvintelor sale.

-Mă rog... Ai nimerit bine oricum. Da, fac afaceri cu sânge, sânge pur chiar. Și e destul de scump, știi?

Scoase o fiolă din buzunar și i-o arătă, culoarea sângerie fu reflectată de lampă în ochii flămânzi ai clientului său. Ba chiar îi întinse recipientul, dar când bărbatul încercă să-l ia, își retrase mâna.