O zi poate schimba totul

Capitolul 57

- Sky! Uşa, strigă el, deşi era aproape de ea.

Tipul închise uşa, iar el se aşeză pe un scaun de lângă pat. Camera de hotel era destul de spațioasă, nu era una de lux, cred că undeva era şi un bar, pentru că noapte se auzea încontinuu muzică.

Un pat matrimonial, cu lenjerie roşie, perdele din saten în geam din tavan până în podea. Două noptiere, două scaune şi o măsuță de cafea.

Eu eram în fund în pat, cu spatele pe nişte perne şi perete.

- Sofia, ştiu că nu am avut plăcerea să ne cunoaştem aşa față în față. Sunt Knife, dar prietenii îmi spun altfel..

- Cum Fork? *(furculiță)

- Încă suntem prieteni, Sofia. Dar putem încerca, îmi zâmbi el.

- Niciodată! am strigat eu. Eşti un nemernic, m-ai răpit fără ca eu să îți fac ceva!

- Tu, scumpa mea, eşti doar la mijloc..M-am gândit că dacă tot Anthony nu vrea să îmi dea banii, am să-i iau eu.

- Nu sunt scumpa ta! am zis eu plină de ură.

La ce se refera că îi va lua el?

- Am să îți spun cum va sta treaba, deveni el serios. Tu vei începe să plăteşti datoria lui Anthony.

- Nu plătesc deja? m-am răstit eu.

- Chiar deloc, scumpa mea. Dar de mâine vei începe..îmi zâmbi el, privirea lui mă înfioră.

- Cum adică? am întrebat eu bâlbâindu-mă.

- Simplu..vei începe să lucrezi pentru mine, fără să primeşti niciun ban, iar eu îți voi oferi această cameră, mâncare, haine, cosmetice şi nu vei mai sta legată.

- Hh, îl priveam îndoielnică. Şi ce se presupune că ar trebui să fac?

- Eşti isteață! Îmi place! Simplu, vei începe prin a dansa în fiecare seară în acest bar, iar pentru a-ți proteja identitatea vei purta o mască şi îți vom schimba puțin look-ul.

Vorbea cu atât de mult calm. Era sigur pe el.

- Şi dacă refuz?

- Nu era o întrebare, Sofia. Vei face asta fie că vrei fie că nu. Asta mă va ajuta să mă răzbun pe Anthony şi să îi iau şi banii.

- Şi ce câştigi dacă eu mă fac de râs?

- Ai, ai, Sofia, eu întotdeauna câştig ceva.

- Nu ai să câştigi nimic! Pentru că lui Anthony nu îi pasă de mine, a plecat de acasă înainte să vină oamenii tăi nesuferiți să mă ia din propria mea casă!

- Greşeşti! Anthony te-a căutat şi a luat bătaie pentru tine, l-am adus în pragul disperării, iar acest fapt este un deliciu pentru mine.

- Eşti un nemernic! Nu mă mir dacă toți din jurul tău sunt la fel!

El se ridică de pe scaun, se îndreptă spre uşă. Apoi mă privi.

- Azi nu mai mănânci, am să trimit pe cineva să curețe. Şi apropo, dacă nu vei accepta asta de bună voie, mă voi vedea nevoit să te țin legată, zâmbi ironic şi trânti uşa în urmă lui.

Speram din toată inima ca totul să fie un coşmar şi să mă trezesc curând din el. Nu putea să mi se întâmple asta!

Am început să plâng, era o chestie obişnuită în ultima săptămână sau chiar mai bine, pentru că plânsesem şi din cauza lui Anthony. Mă gândeam că mă caută, dar oare mă va găsi?  Nici eu nu ştiam unde sunt sau dacă încă mai sunt în Boston.