Mă numesc Emma și asta e povestea "marii mele iubiri"...sau cel puțin asta credeam că e..până într-o zi.
Mă mutam într-un alt oraș..altă școală,alți colegi,alți profesori,alți prieteni...haha nu aveam prieteni pe atunci și nici nu eram dornică să îmi fac. Treceam printr-o perioadă destul de urâtă,bunica mea,singura persoana cu care chiar ma înțelegeam,murise de curând,iar certurile cu părinții erau la ordinea zilei..Fix mutatul în alt oraș îmi trebuia...
Prima zi de școală URA CE BUCURIE...mergeam pe holul scolii împreună cu o fata care se oferise sa îmi arate unde am clasa,când,dintr-o data,un nenorocit s-a împiedicat și și-a vărsat cafeaua pe mine..."PERFECT..ZIUA ASTA E DIN CE ÎN CE MAI BUNA" mi-am spus în gând.
Am început sa tip la idiotul care se impiedicase.Toti de pe hol se uitau la noi.Enervata de vâlvă pe care am stârnit-o printre noii colegi,am plecat,dându-i un brânci de "rămas bun" acelui tâmpit. Fata de lângă mine m-a întrebat uimită :
-Tu știi cine era ala?Tipul la care tocmai ai țipat ca o toanta?
-DA,UN IDIOT CARE ARE NEVOIE DE LECȚII DE MERS!i-am răspuns nervoasa.
-Fato,ala e cel mai popular tip din școală.Toate fetele și-ar vinde un rinichi ca sa fie băgate în seama de el.
-Îmi e mila de ele,în cazul asta..sper ca tu nu ești una dintre ele pentru ca nu vreau sa am cunoștințe de genul asta.
Am ajuns la clasa și m-am așezat într-o banca lângă un tip care practic dormea și nu i-am putut vedea fata.Cand profesoara a intrat în clasa,s-a ridicat și colegul meu și am putut sa ii vad fața.
-Bună,noua mea coleguta de banca irascibila!mi-a spus nesuferitul care vărsase cafea pe mine...
SINGURA BANCA LIBERA ERA LÂNGĂ TIPUL ASTA..CRED CA GLUMEȘTI!
YOU ARE READING
No happy-end
Romance"A fost unul pentru care as fi fost în stare sa renunț la mine.Aveam stele în priviri pentru ca nu puteam sa ii ofer stelele de pe cer.Il sufocam cu iubire pentru ca nu puteam sa ii fiu aer și el nu voia sa ma respire.A fost unul pe care l-am lăsat...
