Aleasa

Capitolul 28

Daca i-a facut pe toti sa creada ca sunt... am inghitit in sec. Moarta.... inseamna ca nu are de gand sa ma elibereze...

O sa imi ia foc creierul, incercand sa ma gandesc la asta. Nu vreau sa stau aici... Vreau sa plec! Cat mai departe!...

Am tresarit, cand am simtit ca mana lui Adam a fost luata de pe talia mea si mi-am dat seama ca am ajuns de unde am pornit.

Ce o sa imi spuna cand o sa isi dea seama cum am sarit pe geam? O sa ma inchida intr-o camera ce are doar patru pereti, o podea si un tavan... Chiar nu merit mai mult... Daca nu o face, nu cred ca o sa-i rezist impulsului de a fugi - pentru a patra oara - , si nu imi pot permite asta. O sa le faca rau persoanelor care imi sunt dragi... Nu pot sa ii dau aceasta sansa... Trebuie sa incetez cu astea... Oricum nu voi reusi niciodata sa scap de aici... Sunt blestemata sa raman...

Nici macar nu stiu unde ma aflu... Nimeni nu ma va gasi vreodata, pentru ca ma stiu ca fiind o gramada de cenusa, ce trebuie pusa sub pamant, la pastrare... Dar aceea nu sunt eu... Eu sunt o prizoniera a unor necunoscuti... cu un dement ce ii conduce... Si, pesemne, nu ma va elibera niciodata...

Voi avea o viata "minunata", iar visul de a calca pe urmele tatei in lumea avocaturii se duce, incet-incet, pe apa Sambetei.

Cu o saptamana in urma nu m-as fi gandit ca o sa ajung in asa stare, nu ma astepta la nimic din nebunia asta care mi-a fost impusa cu forta...

Si toate astea din vina cui? Normal ca a mea. Doar eu sunt vinovata. Nu trebuia sa umblu prin oras la asa ore tarzii. Stiam de disparitiile atat de dese din ultima vreme. Tata m-a avertizat. De mii de ori. L-am luat in gluma. Nu credeam ca mi s-ar putea intampla ceva. Nu mie. Si urmarile se vad. Foarte bine. Foarte clar. Mi-am invatat lectia. "Cu lucrurile serioase nu e de glumit". Daca as putea sa dau timpul inapoi. Nu as mai face-o. Cred.

- Lunna... am auzit vocea joasa a lui Adam.

Era alaturi de mine. Intrasem in apartament. Atat de aproape... Dar atat de departe...