QUEEN

Queen Cap.1

         O voce. Întotdeauna o voce dar niciodată un chip. Si un cântec!
Regina Luna, a nopții mireasa
Pe câmpul de stele se plimba sfioasa.
Mantia neagră, lunga si grea,
Imbratiseaza tandru pielea ca de nea.
Si Regele o săruta! Cu buze dulci si moi!
I-aduce lumina in ochii orbi si goi!
Lumina e pura! Atingerea e vindecătoare!
Magie! Asa cum numai dragostea are!
  E primul lucru pe care mi-l amintesc! Aveam aproape cinci ani si glasul necunoscut s-a strecurat in mintea mea cu o claritate incredibila. Cu naivitatea acelei vârste l-am considerat prietenul meu imaginar si il chemam de fiecare data cand somnul ma ocolea. Uneori il rugam sa-mi spuna povesti si adormeam legănata de vocea gravă si bărbătească, care, in capul meu, avea si puterea de a alunga coșmarurile. De fapt, coșmarul. Unul singur. Întodeauna la fel.
Începea mereu in locul unde noi, vârcolacii, ne simțim cel mai bine. Pădurea. Si pentru ca o iubesc, ba nu, o ador, niciodată nu imi era frica deși noaptea era mai neagră decat smoala! Mirosul mușchiului de copaci, zgomotele animalelor nocturne, cantecul unei bufnițe, toate erau familiare si cat se poate de firești. Pana apărea ea, creatura cu ochi roși si colții mânjiți de sânge!
Nu am știut niciodată dacă e un bărbat sau o femeie, vocea care ma adormea, ma trezea blând din coșmarul îngrozitor, înainte sa cad victima monstruozității ce se pregătea sa-mi ia viața.
Țipetele mele puteau sa scoale si morții, nu numai pe părinții mei si cealaltă jumătatea, fratele meu geamăn, Lucas! Se linișteau imediat cand pomeneam de prietenul care ma salvase deși tata maraia printre dinti...Alexander.
Mult mai târziu am aflat cine este si sincer, nu am fost incantata deloc! Era inacceptabil sa am un suflet pereche dinainte chiar sa ma nasc si de-a dreptul imposibil ca el sa fie un...vampir! Îngrozitor!
Vizitele nocturne ale lipitoarei au încetat cand gândurile mele s-au îndreptat spre căpitanul echipei de fotbal din liceu, un vârcolac la fel ca si mine, a cărui trup începuse sa se căptușeasca cu niște pachetele de mușchi absolut delicioși.
La fel ca majoritatea semenelor mele adolescente, salivam din greu la vederea lui si creierul imi rămăsese blocat cu imagini nu tocmai cuviincioase despre ce am putea face împreuna.

Dar asta e o alta poveste....

Buna dimineața! Da, acum chiar e dimineața!
M-am gândit ca nu ar fi rau sa va aduc aminte de Rogue si printre bucatele, sa postez din cand in cand si aici. Nu va așteptați la vreo minune dar mi-a fost dor de lupii mei. Cum Rogue a fost raportata si nu mai exista la categoria vârcolaci ( o găsiți la mature, unde dracu o fi asta...), m-am hotărât sa le arat "prietenilor" mei binevoitori, ca nu am murit si nu scapă asa ușor de mine.
Sa aveți o zi superba!