Parfumul florilor

Prolog "Îngeri"

Lumina reflectându-se în umbra ta, florile răsărind din părul tău.

Frunzele părăsindu-ți brațele, mireasma mentei împrospătându-ți respirația.

Toate aceste lucruri sunt tot ceea ce mi-am putut dori vreodată.

Dar nimeni nu va seca oceanul deasupra capului meu, şi nimeni nu va împrăştia peşti şi plante marine sub picioarele-mi arse de lumina soarelui.

Infinutul necunoscutului, nimeni nu-l va distruge pentru mine, iar sfârşitul ce e aproape nimeni nu-l va nega, excluzându-mă pe mine, căci totul e asemenea viselor pe care îngerii le au seara, ascultând sunetele înalte pe care harfele lor le ating în mod dumnezeiesc.

Precum un buchet de flori, precum un cântec, petalele nu pot exista fără tulpină, iar notele cele mai înalte nu pot fi atinse fără de tenor.

Cuvintele nespuse lasă liniştea să ne învăluie, iar sfârşitul devine astfel nespus de tăcut, dar cred că atâta timp cât eşti cu mine, sunt gata.

Trupul încă-ți este învăluit de urme, dar stelele cenuşii din ochii tăi mă fac să cred că într-o lume "alb-negru" tu ai fi fost singurul "gri", purtând aripi de înger.

dar viața ta e ca o carte,
cu prea puține pagini,
pentru un final fericit.