Totul începe atunci când ea se hotărăște sa plece de acasa.Plecata in lume doarece nu isi mai suporta vechia viata si oamenii care fac poarte din ea,calatoreste pe tot globul si intalneste tot felul de oamenii.Dar ce se întâmplă atunci când ajunge s...
Acelasi loc,fix acelasi lucruri in fiecare zi.Pentru ce?Va spun eu,ca sa ne pierdem mintile.De aceea nu iesim din rutina.Nu suntem prostitii,dar ne este atat de frica de necunoscut;incat mai bine stam unde suntem pana nu mai stim de noi,pana nu mai diferentiem binele de rau,si pana nu mai avem opinii si idei.Mai bine murim incet ,decat sa fim curajosi si sa infrangem pericolul.
Dar eu nu sunt asa,niciodata nu am fost si nici nu o sa fiu vreodata.O sa lupt pentru toatele lucrurile in care cred atat de mult.Vreau sa fiu fericita si sa traiesc toate senzatile pe care mi-i le poate darui aceasta viata.Vreau sa calatoresc,sa uit de oamenii groaznici din viata mea si de toata imperfectiunea care ii inconjura.
De aceea astazi cu mult curaj imi incep viata.Plec!Parasesc trecutul si ma altatur prezentului si viitorului.
Dar inainte sa plec trebuie sa rezolv cateva chestii mai complicate.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
***
-EMMA!,a strigat mama la mine de jos.Ca de obicei am intarziat la masa si ca de obicei acest lucru este inaceptabil la noi in casa.Dar eu nu am putut sa fiu niciodata ca ei,cuminte,cu bune maniere si cel mai important,prefacuta.
Foarte plictisita am coborat scarile nesfarsite spre oamenii care mi-au dat viata,stiind ca o sa urmeze din nou o cearta fara limite la cuvinte si unde apropae o sa se verse sange.
Camera unde cinam era una destul de mare.De fiecare data cand pasesc in ea ma invaluiesc toate amintirile de cand eram doar o mica fetita,pe timpul cand parintii ma iubeau si ei se iubeau intre ei.
-De ce nu poti sa fi si tu o data punctuala?,intreaba mama deja foarte nervoasa acest lucru fiind foarte vizibil in vocea ei.
Ma asez la masa fara sa ii dau vreun raspuns si incep sa manac fara sa imi pese de cei din jurul meu.
-Cum iti permti sa te ajezi la masa fara sa imi dai o explicatie si sa mai si manaci fara noi pe deasupra?Te rog sa pleci din incapere pana nu te dau afara si din casa.,a spus foarte nervoasa si sa repezit spre mine sa ma scoata afara din camera.
-Fii atenta!In primul rand iti iei mana de pe mine pana nu ramai fara ia si in al doilea rand nu trebuie sa ma dai tu afara ca plec singura.
Fara sa mai spuna careva ceva ii arunc o privire ucigatoare si plec din camera fara sa ma mai uit inapoi.Stiu ca asa ne e mai bine tuturor.Urc in camera mea si realizez ca aici nu m-am simtit niciodata acasa.Ma reped la dulap si imi iau hainele de care am nevoie,leptopul,castile toate desenele mele si tot ce are valoare sentimentala si le indes in poseta si doua rucasace mari.Cu ultimele puteri ma uit la camera aproape goala si inchid usa,trec rapid prin biroul tatei,ii golesc seiful de toati bani si iau cele doua pistoale ascunse acolo.Imi iau cheile de la masina mea si vreau sa ies prin bucatarie,dar ma opreste Marta servitoarea noastra si femeia care practic ma crescut.Se uita la mine ingrijorata si cateva lacrimii ii se pot observa in coltul ochiilor ei mari si verzi.
-Marta?Imi pare asa de rau.,spun si o iau intr-o imbratisare stransa de adio.
-Stiu!,spune si imi raspunde la imbratisare.
Ies pe usa imi arunc lucrurile in portbagaji ,ma urc in masina si apas pe pedala de accelratie fara mila.Fara sa ma uit inapoi,incep sa-mi curga lacrimii fierbintii pe obraji.
