Suflet alb (II)

5. Sclava

Karam mă studie din cap până în picioare şi zâmbi satisfăcut, rânjind ca un psihopat, lăsând la iveală nişte dinţi stricaţi şi inegali. Scârba mea crescu în intensitate şi aveam nevoie neapărat să îmi feresc privirea, să mă răsucesc, să fug din palat. Dar ceva m-a reţinut. Poate această femeie, Gizeh, nu dorea asta. Mă simţeam de parcă cineva pusese stăpânire pe corpul meu, nelăsându-mă să mă mişc.

Bărbatul începu să se joace cu barba, ridicându-şi o sprânceană.

— Mda. Foarte bine. Aţi adus-o în siguranţă. Păi...atunci...

Bătu uşor din palme, iar fata care plecă mai devreme reintră în încăpere. Îi întinse doi săculeţi lui Karam, iar acesta îi aruncă în faţa bărbaţilor de lângă mine.

Cei doi îşi aruncară unul altuia priviri semnificative şi verificară conţinutul săculeţilor. Ochii li se căscară văzând ce era înăuntru, însă dacă erau dezamăgiţi sau surprinşi, nu o spuseră. Se ridicară în picioare şi, aruncându-i încă o privire omului tolănit în faţa noastră, ieşiră din cameră fără să mă bage în seamă. I-am urmărit cum au plecat, confuză, neînţelegând de ce mă lăsară singură aici, fără să-mi zică dacă mă vor aştepta sau ceva de genul.

Karam începu să râdă, iar eu m-am răsucit instantaneu cu faţa la el, dezorientată.

— Bine ai venit în palatul meu, draga mea Gizeh! Mă bucur că am reuşit să cumpăr o marfă atât de preţioasă!

Am îngheţat, ascultându-i vorbele. Mă cumpărase? Nu era vorba doar de un dans?

Ce aş fi putut să fac acum?

Mi-am muşcat buza, încercând să-mi reprim lacrimile. Speram doar ca acum să apară cineva şi să îmi taie gâtul. În general, nu eram o sinucigaşă, însă acum aş fi preferat iadul sau o altă viaţă decât să fiu o sclavă sexuală.

— Alima, draga mea, du-o în camera ei, îi zise el unei fete, iar aceasta, supusă, s-a îndreptat spre mine, plecându-şi ochii şi luându-mi-o în faţă spre o altă „uşă" din dreptul nostru. Ah, Gizeh?

M-am întors precaută cu faţa la el, iar acesta, cu acelaşi zâmbet dezgustător şi lipsit de farmec, îmi făcu cu ochiul şi îmi zise pe un ton nerăbdător şi răguşit:

— În seara asta îmi vei dansa până vei cădea din picioare, aşa că pregăteşte-te.

Am dat din cap ascultătoare, deşi mâinile începură să-mi tremure inobvservabil.

Unde era demonul ce se ocupa cu prinderea damnaţilor când aveai nevoie de el?

***

Am ajuns în camera ce îmi fusese pregătită şi arăta, într-adevăr, fantastic. Mi-au pregătit o baie fierbinte, iar eu am fost mai mult decât bucuroasă să mă scufund în apa caldă şi limpede. Mă simţeam de parcă nu mai făcusem baie de sute de ani.

Mi-au adus în cameră bagajele, iar eu am început să le desfac. La vederea ţinutei sumare pe care Kamari mă obligase să o îmbrac, tristeţea mă invadă, iar câteva lacrimi mi se rostogoliră pe obrajii măslinii. Se comportase atât de drăguţ cu mine, iar dimineaţa, când am plecat cu Hamal şi Jaser, începuse să şi plângă. Eu nu înţelegeam de ce făcea asta; eu credeam că o voi mai vedea. Dar, acum am înţeles şi eu, că nu se va mai întâmpla asta. Probabil a fost prima şi singura dată când am văzut-o. Însă felul ei de a fi...îmi era atât de familiar. Când încercam să-mi amintesc, o migrenă punea stăpânire pe capul meu, nelăsându-mă să-mi accesez memoria. Amintirile mele erau într-o cuşcă, iar eu nu aveam cheia ce ar fi putut să o deschidă.