Thalia

Libertate

Thalia este o fată care a căutat mereu libertatea. Dar nu e uşor de găsit.Când a fugit de acsă avea doar 14 ani.
Această fată este Thalia,adică eu, şi-o să vă spun povestea mea.
Era o zi de vară.Mâine urma să merg la premiera . Dar în acea zi mi-am schimbat viața! În acea zi am fugit de acasă. Aseară m-am certat cu mama care era supărată pe un şase luat la matematică. În acea seară nu am mâncat, am refuzat.
A doua zi când mama era plecată la servici mi-am luat geanta de umăr , câteva haine ,20 de lei şi briceagul tatei.Telefonul şi restul lucrurilor în râul din centrul oraşului. Am plecat fără să mă uit înapoi. Merg în pădurea de lângă râu. Acolo nu mă va găsi nimeni.
Când intru în noua mea casă văd un bătrân copac în care mă urcam când eram mică. Mă urc în el , dar nu mă puteam relaxa , aşa că scot briceagul din geantă şi încep să îmi scrijelesc numele în scoarță. Aud un mârâit ! Aşa că mă uit în jos , era un lup. Iau o creangă şi încerc să o transform într-o suliță.
Î-mi era teamă , dar ştiam că nu mă pot întoarce! Am aruncat sulița direct în piciorul lupului.
Asta mi-a dat curaj. Am început să îmi fac mai multe arme. Încă două sulițe şi 5 săgeți. Mai aveam de făcut un arc.
Până la urmă am reuşit. Cu arcul şi săgețile îmi procuram hrana .
Viața aceasta e de mine,e o viață tristă dar liberă. E viața pe care o doresc. E grea dar frumoasă. E liniştită şi afli unde îți e locul.
Ani au trecut. Acum sunt o expertă în vânătoare. Am plecat la vânătoare. De odată aud nişte paşi. Nu erau de om aşa că mă ascund într-un tufiş, văd un băiat blond cu un ghiozdan în spate. Zâmbea. Merg după el şi îi tai calea.
Eu. Cine eşti?
El. Sunt Luke.
Eu. Sunt Thalia.
L. Ce faci aici ?
Eu. Am fugit de-acasă! Dar tu ?
L. Şi eu am fugit acasă. Nu am mai suportat să mi se zică . Doar fă aia, aia, aia. Nimic mai mult.
Eu. Te înțeleg. Eu sunt aici de 2 ani.
L. Cum e aici?
Eu. Frumos.
Sunt aşa fericită! Însfârşit am un tovarăş în această viață de fugar.
L. Tu de ce ai fugit de acasă ?
Eu. Eram supărată pe mama şi am fugit. Nu am rezistat la alte dezamăgiri , ordine şi certuri. Aşa că am fugit fără să mă uit înapoi .
L. Măcar ai acum un prieten.
Eu. Da....
Am început să îi arăt împrejurările. Şi am pregătit împreună un loc unde să doarmă. I-am povestit întâmplările mele de când am fugit. La final părea aşa de uimit. Sa uitat preț de câteva minute la mine , apoi, m-a luat în brațe şi mi-a şoptit la ureche:Nu mai eşti singură de acum.
Eu. Nu sunt singură cât timp sunt eu însămi.
L. Profund.
Apoi am izbucnit ambi în râs. Mă uit în ochi lui de un albastru al cerului simțind că mă pierd din ce în ce mai mult când de-odată.....