Adevãrul

Flacărã la prima vedere

—"Iubirea noastră-i mută,
Iubirea noastră nu se discută,nu.''
Deodată sunt întreruptă de un ciocănit,asta sigur e mama.Mă ridic de pe mini-canapeaua din fața oglinzii și îi deschid ușa,iar în fața mea apare o siluetă înaltă cu părul blond căzut pe umeri.Asta e mama.
—Sidney!Ce crezi că faci? Iar cânți? Of,draga mea! Termină odată cu cântecele astea siropoase,în loc să cânți fă ceva mai constructiv.

Aici fac o mică paranteză în legatură cu mama. Mamei nu-i place deloc cântatul,ci preferă să...Mai bine nu vă spun,aștept să descoperiți voi.

Revenind...

—Ca de exemplu...Un iubit.În loc să cânți chestiile alea de dragoste,de ce să nu le trăiești?Trăiește-ți viața,draga mea!Hai,eu acum mă duc la shopping,între timp ai putea să te aranjezi și să te duci să-ți cauți un iubit.Ce zici?
—Mamă,omul potrivit,la momentul potrivit.
—Of,draga mea! Încetează cu prostiile alea pe care le citești în cărți dacă tu nu ieși din casă,nu vei putea să-ți găsești iubirea vieții tale.
—Da,da cum zici tu,spun și-mi dau ochii peste cap.
—Știi că la vârsta ta sunt o grămadă de fete care au iubit.
—Da mamă,știu.Dar ceea ce tu nu știi este că nu vreau să fiu rănită cum au fost altele.
—Odată în viață tot se va întâmpla,toată lumea a trecut prin asta.
—Ok,dar eu vreau să mai aștept,ca să mă maturizez.
—Ești deja matură,ai 16 ani.
—Nu,nu sunt.Tu nu te uiți la știri? Ști câte fete sunt violate la vârsta asta și câte ajung,cum ajung...Tu asta vrei?
—Poate da,poate nu.Sidney! Nu fii proastă,stai în casă și nu faci nimic.

Gata m-a scos din sărite.Mama de când o știu îmi tot repetă aceste vorbe,trebuie odată să pun punct acestei discuții fără rost.Ce vrea mama să spun prin ,,nu fac nimic'' e că nu mă fut cu nimeni.Asta-i problema! Doamne ce mamă am,de când o cunosc am început să o citesc pe zi ce trece din ce în ce mai bine.Mama e o curvă de la vârsta de 12 ani,știu vi se pare prostesc,dar ea s-a futut cu o grămadă pentru bani,dar și de plăcere,desigur.Ea vrea să devin EA,dar sunt tocmai opusul ei,nu semnăm deloc și nu voi deveni NICIODATĂ așa!
Revenind...

—Nu mamă! Tu nu vrei să mă îndragostesc,ci să mă fut.Dar știi ce? Nu voi face asta,pentru că eu nu sunt ca tine.Tu vrei să fac asta ca să câștig bani,nu?
—Eu vreau ce-i mai bine pentru tine.
—Nu! Tu îmi vrei doar răul,nu binele. Tu știi că e un păcat mare să faci asta?
—Cui îi pasă? Gândește-te.Un bărbat,bine în cazul tău,un băiat,care te satisface în fiecare zi cu acea placere,și de ce cu unul? De ce nu cu mai mulți? râde aceasta,ironizându-mă ca de fiecare dată.
—Iei în glumă tot ce spun,deoarece sunt un copil,nu? Un copil prostuț pentru tine.
Aceasta începe să râdă,iar eu mă pregătesc să mă îmbrac ca să îi dovedesc că nu mi-e frică să ies afară și să mă afirm.
—Acum ce faci? spune aceasta serioasă.
—Fac ceea ce mi-ai spus,o să ies afară ca să-mi gasesc 'un iubit'.
—Bine,iar eu te sfătuiesc să te îmbraci cu rochia de dantelă roșie,cea de pe umeraș.
—Bine,așa am să fac,spun afișând un zâmbet fals pe chip.
—Dacă îmi permiți vreau să mă îmbrac.Poți ieși,te rog? spun accentuând cuvântul 'te rog'.
—Desigur,draga mea. Te aștept jos,ca să mergem împreună la mall.Un loc perfect,pentru a cunoaște oameni și a face cumpărături.Ne vedem în 20 de minute jos,da?
—Desigur,spun părând emoționată,deși nu sunt deloc.Meh,o plimbare nu strică.Stai a zis 20 de minute? Trebuie să mă grăbesc.Mă duc la baie să-mi fac rutina zilnică,apoi decid să mă machiez puțin.Deschid trusa de machiaj,pe care am primit-o de la mama,dar nefolosită de mine nici în ziua de azi,deoarece eu nu mă machiez.Prefer să fiu naturală,nu să-mi pun chestii pe față,dar de această dată va fi o excepție.Încerc să-mi dau cu rimel,dar eșuez din prima.Iau repede un șervețel umed din geantă și șterg rimelul întins la ochi.După ce se șterge urma de rimel,decid să mă dau doar cu creion si un pic de fard.După ce termin cu machiajul,mă îmbrac. Îmi arabjez un pic părul,aplicând puțină spumă,în așa fel încât să stea ondulat.Pun niște agrafe pe care le așeaz de o parte și de alta a părului,ca să par mai copilăroasă,așa cum și sunt defapt.Îmi mai aranjez o dată părul,pentru ultima oară și îl las să cadă pe umeri.Mă încalț cu niște pantofi roșii cu puțin alb pe margine și merg încetișor până ce ajung la mașină.
—M-ai așteptat mult?
—Da,dar a meritat.Uită-te să vezi ce frumoasă ești,spune aceasta cu o sclipire în ochi.
—Am văzut,înainte de a ieși din camera,răspund eu cu zâmbetul pe buze.
—Dar...spune aceasta foarte gânditoare și uitându-se cu mare atenție la mine.
—Dar ce? Haide să plecăm,spun asta încercând să urc în mașină,dar aceasta mă trage de braț.
—Nu,așa nu se poate,fără agrafele astea.Nu mai ești un copil,ci domnișoară.Cum vrei tu să impresionezi bărbații dacă tu încă îți pui agrafe în păr la vârsta asta? spune mama pe un ton ridicat și supărător.Mă așteptam la mai mult din partea ta,spune ea,în timp ce îmi smulge afragele din păr,apoi îmi reface coafura,lăsând buclele aurii să cadă pe umerii mei goi. Așa-i mai bine,spune aceasta mulțumită.
—Poate că nu vreau să impresionez bărbații mamă,te-ai gândit la asta? spun accentuând cuvântul 'mamã'.
Aceasta nu mai spune nimic,ci se urcă în mașină nervoasă,iar eu încep să chicotesc pe înfundate fară să-și dea seama.

Într-un sfârșit ajungem la mall.De când nu mai fusesem la mall nici nu mai țin minte.Totul e așa lucios în jur,totul atât de curat,atâtea raionuri de haine,prăjituri și alte cele.Rămăsesem cu gura căscată la propriu,până când aud o voce subțiată,care mă întrerupe din 'gândurile mele' să zicem așa.
—Închide gura că intră pula.
''Doamne,dă-i minte,are și ea o vârstă și vorbește vulgar,mai rău ca un băiat.Cum se poate așa ceva?Ok,gândește pervers,dar poate să-și țina cuvintele astea într-o cutiuță numită creier și să o încuie cu o cheie sau de preferat un lacăt.Dar nu,că trebuie ea să țipe în gura mare să o audă toată lumea.Doamne,ce bine că nu semăn deloc cu ea la personalitate,dar la fizic suntem leite,spun toate asta în gândul meu.''

—Mamă,poți,te rog să nu mai pronunți asemnea cuvinte vulgare de față cu toată lumea?
—Da' ce-am făcut,dragă? spune aceasta mirată.
—Nu te preface că nu știi.Știi foarte bine ce ai spus.
Aceasta nu mai spune nimic,ci își continuă drumul spre magazinul său preferat.
—Mamã,eu merg la o cafenea că nu am bãut de dimineață cafea și dacă mai stau o să adorm.
—Bine,du-te.Vin și eu după ce probez câteva rochii. Te găsesc eu.Ne vedem.Te pup!
-Și eu.Pe mai târziu!
Aceasta nici nu mai aude cuvintele mele,căci e 'inundată' în rochiile alea. După cum o știu eu pe ea,va sta ore în șir în magazinul ăla,apoi va veni cu mâna goală și va spune că nu i-a plăcut nimic sau că nimic nu i-a venit bine,cică.Să nu ziceți că nu v-am spus.

»Perspectiva autoarei
În timp ce,mama lui Sidney proba o mulțime de rochii,Sidney coboară pe scările rulante la parterul mall-ului spre cafenea.Aceasta,neatentă și neechilibrată din fire,calcă strâmb pe gresia abia lustruită și din fericire cade în brațele unui baiat brunet cu ochii verzi,iar o scânteie la prima vedere se produce între ei.Ochii le străluceau atât de puternic,încât pareau că au niște luminițe,atingerea mâinilor lor era electrizantă,iar dacă nu mă înșel sărutul lor producea un scurt circuit care îi putea omorî pe loc,dar sărutul nu a fost să fie.Atât de puternică era conexiunea lor...

Ceea ce nu știa fata este că abia acum va începe adevăratul coșmar,iar din clipa asta viața i se va schimba în rău.

Suspans maxim! Vreți să aflați ce se va întâmpla mai departe?Dați un vot și veți afla! Vã pup! :*