Desi vântul bătea a furtuna,norii albi,pufosi se puteau observa inca pe cerul gri si monoton. Era o zi de martie obisnuita. Parul lung,negru si drept al Annei ii acoperea spatele intr-un mod gratios. Purta blugi albi,mulati,cu niste pantofi cu toc de un rosu sângeriu si o camasa albastră iesita jumate din pantaloni. Astazi lucra mai mult ca de obicei. Firma tatălui ei tocmai semnase un contract de milioane,iar ea,contabila si preferata lui tati avea grija ca tot ce se leagă de ea sa iasa perfect. Auzise de la fratii ei mai mari ,Chad Dennesey si Moris Dennesey ca totul ii este datorat noii mâini drepte ale lui Klaus Dennesey,proprietarul si tatal celor trei,insa nu l-a vazut niciodata. Chiar asta-seara era invitat la cina familiei pentru a sărbători aceasta ocazie.
De vreme ce isi terminase munca,aceasta se grăbi acasa pentru a se pregăti de sosirea musafirului.
Un lănțișor de aur,stilat,cu o inimioara in mijloc ii atârna la gâtul subțire. Purta o rochie din catifea rosie cu maneci de dantela si niste sandale negre cu toc. Însă părul de data aceasta era prins intr-o coada,lasat pe spate si ondulat.
Domnul trebuia sa ajunga din minut in minut,iar usa sună numai decât.
-Anna,raspunde tu! Mai am ceva de pregătit!strigă Olga Dennesey,mama acesteia.
Usa se deschise,iar in fata vazu un bărbat inalt,cu par saten si ochi negri si pătrunzători îmbrăcat la costum negru si camasa alba. Stătea in fata ei cu un aer cald,cum ea nici nu se astepta.
-Anna Dennesey,fiica cea mica a domnului Dennesey. Încântată sa va avem la noi la masa.
-Daniel McKormitt. Încântat sa iau parte la cina cu familia dvs.
