Renaşterea

Capitolul 1

  Aria îşi începe şi această dimineaţă de septembrie ca toate celelate, cu acelaşi "chef" de liceu. Îşi face rutina de dimineaţă, mănâncă, apoi îşi ia ghiozdanul şi pleacă.

  La liceu, totul e la fel de plictisitor: e începutul anului şi nu se fac ore, astfel, mergi la şcoală doar pentru prezenţă. Astăzi urma să primească manualele, pe care, evident, nu le va căra acasa, ci le va lasă în dulapul ei de pe hol — pentru asta sunt făcute, nu? —.  Deşi manualele primite sunt destul de grele şi îi este destul de greu să le care, reuşeşte să o facă şi să le ducă până la dulap, unde le tranteşte şi închide repede dulapul pentru a fi sigură că nu vor cădea. Trage o privire la dulapul ei şi realizează că arată foarte plictisitor şi decide să vină după ore pentru a-l mai înveseli.

  În drum spre casă, Aria îşi aminteşte că mâine este ziua mamei ei şi ea uitase complet. Cum a putut să facă asta? Ajunge acasă, mănâncă repede, îşi ia banii şi instrumentele pentru decorat, iar apoi pleacă grăbită înapoi spre şcoală.

  Ajunsă, nu vrea să piardă prea mult timp decorându-l.

                 Din perspectiva Ariei
  Încerc să nu pierd timpul de pomană şi grăbesc treaba. În şcoală mai sunt ore, orele claselor care încep după amiaza. Ce naşpa de ei. Uneori mă gândesc dacă aş fi rezistat aşa — cu siguranţă nu. Colpoţelul nu sună, dar se aud paşi pe hol. Un tip înalt, blond, dar nu "perfect" trece în grabă pe lângă mine. Se opreşte şi îmi spune ceva:
  — Ce faci la dulapul meu?
  — Dulapul tău? Scuză-mă, nu văd niciun nume de băiat inscripţionat pe aici. (Trag o privire la vestimentaţia lui şi observ că purta blugi strâmţi — urăsc acest tip de pantaloni, mai ales la băieţi) Sau poate eşti fată şi avem acelaşi nume?
  — Oh, scuză-mă, dulapul alăturat este al meu.
  — Data viitoare nu mai acuza degeaba. *şi îi fac din ochi*
  Tipul pleacă, iar eu trag o privire la dulapul alăturat; nu mare îmi este mirarea când văd numele "Jason" inscripţionat. Jason este cel mai arogant şi popular tip din acest liceu. Sper să nu mai iau vreodată legătura cu el, e groaznic.

  Pierd noţiunea timpului şi mă grăbesc către mall. Găsesc repede cadoul perfect pentru mama şi mă reîntorc acasă. Conectându-mă automat la reţeaua wi-fi de acasă, primesc o cerere de prietenie pe facebook, de la nimeni altul, decât Jason. Ce mirare! Sunt drăguță şi accept, ca apoi să înceapă să-mi aprecieze pozele şi să-mi scrie în privat.
Ce vrea şi ăsta de la mine? - îmi zic în gând.
Deschid şi citesc mesajul:
Jason: Hello cea mai draguţă fată din liceu. Ce faci?
Stau câteva minute şi mă gândesc dacă să îi răspund sau nu. Decid să fiu respectuoasă şi îi răspund.
Aria: Bună! Tocmai ce am ajuns acasă. Tu?
  Conversaţia a continuat mai mult, dar nu m-a dat pe spate. 
  

   Următoarea zi la şcoală, Aria va întâmpina mai multe probleme decât îşi imagina. Va trece cu bine peste sau se va lăsa afectată?

Aştept comentarii cu ce credeţi că se va întâmpla în următorul capitol. Ştiu că pare cam plictisitor, dar povestea de abia a început. O să o fac mult mai palpitantă în curând.