Ma iubesc cu sifonierul [IN EDITARE]

Capitolul unu ~ Home sweet home!

   Nu era sålbaticå, ciudatå sau nebunå cum o credeau cei din jur, doar cå uneori, ca orice adolescentå de vârsta ei, avea nevoie de linişte. Doar de linişte.  

   Când ȋn final aţipi şi ea, cufundându-se deja ȋntru totul ȋn lumea viselor, un ţicnal asurzitor reuşi så o trezeascå: vocea mamei sale, ce continua så urle ca o cåţea ȋn cålduri. 

   - Ce naiba vrei? o ȋntrebå Zoe, buimacå, de-abia trezitå din somn, totul fiind parcå ȋnvåluit ȋn ceaţå. 

   - Vino pânå sus te rog, draga mea.  

   - De ce?  

   - Doar vino! 

   Pufåind, şi scoţând flacåri pe nas, Zoe se conformå, contrar ȋnså voinţei ei, totuşi luând-o ȋncet ȋn sus pe scåri. Dupå efortul urcårii celor douåzeci de trepte, aceasta ajunse sus gafâind, mai-mai så-şi scuipe sufletul afarå. 

   - Ce..era aşa de...important? ȋşi ȋntrebå Zoe, mama ce ståtea ţanţoşå, proptitå ȋn vârful scårilor. 

   - Ȋnchide ochii.  

   - De ce? Ca så ȋmi pui tu piedicå? Am faţå de fraierå, cumva? 

   - Te rog... spuse Claire milogindu-se.  

   Zoe ȋnchise ochii, ȋnså råmase precautå, ȋncercând så-şi ascutå simţurile, fiind pregatitå så riposteze ȋn cazul unui "atac". 

   - Mamå, ce faci? ȋşi ȋntrebå aceasta mama, ce o ȋmpingea de la spate. 

   - Paşi. Ceea ce ar trebui så faci şi tu. 

   - Dar unde må duci?  

   - Surprizå! 

   - Uråsc surprizele, ȋn special cele venite de la tine. afirmå Zoe, zâmbind maliţios. 

   Claire ignorå råutatea fiicei sale, continuând så o ȋmpingå de la spate pe ultimii doi metri, råmaşi de parcurs. 

   - Tadam!!! spuse Claire, dându-i lui Zoe eşarfa, jos de la ochi. 

   - Wauuu!  

   Atât putu spune aceasta, cåci alte cuvinte nu mai gåsea, fiind vizibil surprinså de ce vedea ȋn faţa ochilor: o camerå imenså, cu ferestre mari ȋncadrate de draperii superbe, un pat imens cu baldachin, douå fotolii din piele naturalå de culoarea cafelei, o plasmå gigant atârnatå ȋn colţul camerei şi nu ȋn ultimul rând, un dalmaţian viu ce ȋncepu så latre când ȋi ȋntâlni privirea lui Zoe. 

   - Mami, mami, mami... Te iubesc! spuse aceasta, agåţându-se de gâtul lui Claire, ȋncårcat cu bijuterii scumpe şi preţioase. 

   - Şi eu fetiţa mea. Şi eu. 

   Puţine, poate chiar prea puţine erau momentele ȋn care cele douå ståteau ȋn aceeaşi ȋncåpere fårå så se ia la harţå, unul din ele fiind acesta. Deşi nu aveau o relaţie mamå-fiicå de invidiat, se ȋnţelegeau bine. Adicå så fim serioşi, orice relaţie de duratå are suişuri şi coborȋşuri, nu? 

   - Ştiu cå nu prea auzi des acest cuvânt din partea mea, dar... ȋţi MULŢUMESC. rosti Zoe cu ochii ȋn lacrimi. 

   - Ei bine, nu eşti singura care greşeşte, draga mea. Toţi facem greşeli, toţi ne abatem mai mult sau mai puţin de la reguli.  

     Claire, mai mult decât evident emoţionatå, ȋşi cuprinse ȋntr-o ȋmbråţişare strânså, fata la piept, dorindu-şi ca acele clipe så  nu aibå  sfârşit, nemairealizând cå  aproape ȋşi sufoca odrasla. 

   Era o ceaţå a naibii de denså ȋn mintea lui Zoe privind situaţia actualå, neputând så mai ȋnţeleagå nimic: de ce era draguţå cu ea acum? De ce nu o ignora cum fåcea de obicei? De ce continua så joace rolul mamei grijulii şi preocupate? De ce?  

   Prinså  ȋn cugetåri intense şi gânduri filozofice, Zoe ȋn drum cåtre baie aproape ȋl cålcå, din neatenţie pe Pluto pe låbuţe, acesta tot gudurându-se ȋn jurul ei, asemeni unui copil mic ce cere atenţia pårinţilor.   

   - Ce face båiatu' meu? Ce face? spuse aceasta mangâindu-şi cu mult drag dalmaţianul, care continua så-i roada şoseta roz şi "apetisantå". 

   - Wof, wof! råspunse acesta dând din coadå, reuşind totodatå så aducå pe faţa ståpânei lui un zâmbet mare, cât toate zilele.  

   Dincolo de fereastra mare şi impozantå, Soarele se chinuia şi el så coboare din våzduh, låsând totuşi så se instaleze ȋn urma lui un amurg superb, pe care chiar şi Spehenie Meyer, l-ar fi invidiat. Timp de o orå, Zoe şi Pluto avurå parte de o plimbare lungå şi frumoaså, de-alungul ȋntregului oråşel, care la prima vedere, pårea calm, liniştit şi primitor.  

   Când cei doi intrarå pe uşå, un miros ȋmbietor ȋi atrase ca un magnet cåtre bucåtarie, acolo dând de Claire, care pårea mai obositå ca nicicând. 

   - La maså! rosti aceasta estenuatå, cu ultimele puteri. 

   - Lasagna....urlå ȋnfometatå Zoe, mai apoi låtrand şi Pluto, pårând cå ȋi aproba spusele.  

   Cina fu tåcutå ȋn acea searå, nimeni nemaiavând chef så ȋnceapå o conversaţie. Sau må rog nimeni, ȋn afarå de Pluto care continua så latre, fiind ȋntr-o formå de zile mari. Dupå ce se giftui cu mâncarea delicioaså pregatitå de cåtre ȋnsåşi Claire, Zoe ȋşi ȋnşfåcå patrupedul, ȋi urå noapte bunå mamei sale şi o luå ȋn sus, pe scåri, oprindu-se tocmai ȋn baie: duşul cald fiind modul optim de a ȋncheia o astfel de zi. 

   Curatå, relaxatå şi anormal de fericitå aceasta se aruncå sub plapuma moale şi flocoaså, fixându-şi privirea ȋn baldachinul måtåsos ce atârna delicat deasupra patului. Deşi limbile ceasului nu indicau decât ora zece, Zoe era obositå...aşa cå hotårâ så se lase purtatå de val, indiferent unde vroia acesta så o ducå: ȋn vis sau ȋnapoi la realitate. 

   Nu ȋi mai påsa de nimic atunci, chiar de nimic, simţindu-se parcå ȋn al noualea cer, toate ȋncepând så "funcţioneze" normal parcå pentru prima datå dupå mult, mult timp. 

   Cu un rânjet de milioane afişat pe chip, şi cu Pluto ghemuit lângå ea, Zoe reuşi ȋn  sfârşit så adoarmå....