Iluziile si realitatea

20 3 0
                                    

  Oh nu,iar încep .Când o sa se oprească ?Nu mai vreau !
   -Mama ,iar le aud !Nu mai suport .
  
  La țipatul meu mama  urca in fuga scările si deschide ușa camerei mele.
  Respirația îmi e sacadata si ochii mei se mișca înfiorați urmărind umbrele ce par din ce in ce mai reale.

  ,,Haide draga mea,știi ca existam si in afara mintii tale"
,,Nu suntem doar iluzii,o sa ne materializăm la momentul potrivit "

  -Mințiți! Mințiți ! Nimic  nu e adevărat !
  -Ellie !Uita-te la mine!Aici nu e nimeni in afara de noi doua .

   Își plasează mâinile pe obrajii mei brăzdați de lacrimi încercând sa îmi îndrepte privirea asupra fetei ei ce nu mai e panicata .După atâtea săptămâni am impresia ca toți ma cred nebuna .

,,Nu ești nebuna printesa.Ești doar speciala .Ei nu ne vad ,tu da"

  Simt inima cum o ia la goana si ma agat cu mâinile de brațele mamei adâncind unghiile din cauza fricii .
  Umbra neagra face pasi apropiindu-se .Ma blochez total  ,îi aud clar pașii pe parchetul camerei  ,vad cum pe chipul fara trăsături i se crează doi ochi ca doua perle roșii .
  Ajunge lângă mama lasandu-se pe vine. 

  -Opreste- te,ma rânești .

  Nu observ sângele ce începe sa curgă in picături fine pe pielea catifelata a mamei din cauza strânsorii mele .Vreau sa tip ,dar acea ,,Shadow", cum am început sa le numesc sau poate le- am auzit spunandu- si asa,caci des lucrurile mi se amesteca fara voia mea in minte ,imi face semn sa tac .
   Îi mângâie subtil fata mamei si se apleacă lângă gatul ei răzând in batjocura mea .Tremurând,  împotriva  unei parti a rațiunii mele ce îmi dictează disperata sa rămân conștientă, o trag pe mama in spatele meu dorind sa tip cat ma tin plămânii,caci e singurul lucru ce imi trece prin minte ,sa fug si sa plâng.
   Îmi pune mana la gura ,nepermitandu-mi sa mai scot nici un sunet .

  -Doctorii vin acum. Credeam ca e o problema minora ,dar asta e ceva grav.

  Dezamăgirea din glasul ei ma face sa revin câteva secunde la realitate ,dar în momentul când simt o mana rece ce își adâncește unghiile în obrajii mei ma readuce la panică.

  ,,Suntem reale ,ajuta-ne si te vom lăsa in pace .
  In caz contrar ,cel mai probabil te vom folosi pe tine si corpul tau ca poarta  "

  Imaginea groaznică din fata mea dispare ,vorbele sale încă auzindu-se ca un ecou .Sângele continuă sa îmi  curgă neexplicabil din rana lasata deschisa sub privirea mirata a mamei . 

  *Peste o luna * 

  -De ce i-ai făcut rău mamei tale?
  -Nu realizam ca o râneam in momentul acela. Îmi era frica .
  -De ce îți era frica?
  -De ele .
  -De cine mai exact ?
  - Shadow.
  -Acele voci nu sunt reale.Simt ca ești o cauza pierduta .
  Iar rana de pe obrazul tau?

Vreau sa deschid gura pentru a îi da a mia oara același răspuns, dar mi-o ia înainte dur.


  -Desigur. Ele ți-au făcut-o .Același răspuns ipocrit .
  Mama ta ne-a spus  ca ti-ai facut-o singură înainte de a i le face si pe ale ei .Nina ,du-o in camera.

   Asistenta ma apuca brutal de brat si ma conduce in camera centrului de psihiatrie in care mama m-a aruncat .
   Nu vor sa ma vadă.
   Shadow au dispărut .Au obținut ce au vrut ,iar eu am realizat ce sunt .
  Demoni.Demoni cu aduc oameni la agonie.Au reușit sa ma bage in locul asta in care psihologii ma aduc la disperare punandu- mi aceleași întrebări tâmpite zi de zi .

  

   Ma întind in speranță ca o sa reușesc sa dorm .Nu ma pot odihni caci acele momente oribile  mi se recreează in minte .
 
  -Aveți un vizitator .

Vocea asistentei ma face sa tresar .Vad ușa cum se deschide ,iar pe ea intra cu sfiala un tânăr înalt.
  Realizez cine e de fapt si ma ridic sarindu- i in brațe  .Lacrimile nu întârzie sa apara si il strâng cat pot de tare .Mi- a fost atât de dor de îmbrățișările lui ce mereu mi-au adus mereu zâmbetul pe buze .

  -Frate...
-Îmi pare atât de rău ca a trebuit sa stai aici atât timp,fa-ti bagajul ,plecam
  -Ray,eu nu sunt nebuna  ,te rog .Macar tu  sa ma crezi .
  -Te cred.

  Raman muta uitandu-ma confuza la el,nimeni nu mi-a spus asta.
 
  -Stiu ca sunt reali ,dar acum au plecat si nu se vor mai întoarce.


Sper ca ați avut un Crăciun minunat !
Un an nou plin de reușite ,va pup!

 

  

Confesiuni Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum